|
Vineri, 08 Noiembrie 2013 15:15 |
|
Confesiuni despre creatie - Wolfgang Amadeus Mozart
 O scrisoare a lui Wolfgang Amadeus Mozart
Cand sunt, cum s-ar spune, pe-a-ntregul eu insumi, cu adevarat singur si intr-o dispozitie buna – sa zicem, ma plimb cu trasaura sau pe jos dupa o masa buna, sau chiar si in noptile cu insomnie – in astfel de ocazii ideile imi curg nestingherite. De unde si cum imi vin, n-as putea spune; nu tin de vointa mea.
Acele idei care ma multumesc le pastrez in memorie si obisnuiesc, dupa cum mi s-a atras atentia, sa le fredonez. Si daca continui, la un moment dat imi este foarte clar ca as putea valorifica una sau alta din aceste farame, facand din ele ceva de soi, adica ceva dupa regulile contrapunctului si care poate acomoda particularitatile diferintelor instrumente etc.
Acest lucru imi alimenteaza sufletul si, cu conditia sa nu fiu deranjat, subiectul meu se dezvolta, devine organizat si definit si intregul, indiferent cat de mare ar fi, imi apare in minte complet, astfel incat il pot cuprinde cu o privire, asemeni unui tablou sau a unei statui. Partile nu le aud succesiv, ci toate deodata. N-am cuvinte sa va spun cat de minunat este acest lucru! Tot acest proces de inventare, de producere, are loc intr-un vis aievea. Bineinteles, audierea propriu-zisa a intregului ansamblu imi aduce, pana la urma, cele mai mari satisfactii.
Cand incep sa-mi notez ideile, scot din traista memoriei, daca pot sa spun asa, ceea ce am adunat in maniera mentionata. Din acest motiv punerea pe hartie este destul de rapida, caci, asa cum am spus, textul este deja terminat; si rareori ceea ce apare pe hartie difera de ceea ce mi-am imaginat. Cand intreprind aceasta activitate pot fi deranjat; caci, indiferent de ce petrece in jurul meu, eu scriu si reusesc chiar sa vorbesc, dar numai despre Gretel si Barbel sau despre ceva in genul asta.
Dar faptul ca lucrarile mele imbraca acea forma, acel stil anume care le face mozartiene, diferite de lucrarile altor compozitori, se datoreaza probabil aceleiasi cauze pentru care nasul meu este atat de mare sau acvilin, sau, pe scurt, al lui Mozart, altfel decat al altuia.
Newer news items:
Older news items:
|
