Păcălici la şcoală - Nicolae Labiş

Pană nouă-n pălărie
Şi hăinuţă de postav,
Păcălici pe drum păşeşte
Fudulindu-se grozav.

Dară din ghiozdan ce-atârnă
Ca un firicel de pluş?
Aţi ghicit? Codiţa-şi scoase
Să ia aer, Chiţibuş.

Iată şcoala, dar ce zarvă
E acolo-ntre băieţi.
Tii, feciorul lui Tândală,
Bătăuşul Tândăleţ.

A trântit două fetiţe,
Pe-un copil l-a înjurat,
Şi râzând acum se plimbă
Ca un paşă de-ngâmfat.

Păcălici spre el păşeşte:
-Tândăleţ, acu', cât văd,
Cereţi de la toţi iertare,
Că altminteri e prăpăd!

- Ce spui tu, mă gâgâlice?
Fugi c-acu te burduşesc!
- Nu-ţi ceri, Tândăleţ, iertare?
Bine ... Atunci eu te vrăjesc.

Uite-un duh o să te muşte
De piciorul nespălat ...
(Chiţibuş, pe nesimţite,
Într-o clipă l-a muşcat.)

... Iar din spate o să-ţi cadă
Şi ghiozdanul tău pe jos.
(Chiţibuş, pe nesimţite,
Cureluşa a şi ros.)

Toţi copiii râd cu poftă,
L-au văzut pe şoricel,
Dar lui Tândăleţ i-i frică,
Neştiind ce e cu el.

Şi-a cerut apoi iertare,
A rămas mofluz, tăcut,
Şi în săptămâna asta
N-a-njurat, nu s-a bătut.