|
Duminică, 10 Noiembrie 2013 01:21 |
|
Confesiuni despre creatie - Jean Cocteau
 Procesul inspiratiei
Adeseori publicul isi formeaza o idee falsa in ceea ce priveste inspiratia, care devine o notiune aproape religioasa. Dumnezeule! Eu unul nu cred ca inspiratia cade din cer! Este mai degraba rezultatul unei profunde indolente si a incapacitatii noastre de a pune la treaba anumite forte din noi.
Aceste forte necunoscute lucreaza adanc in noi, sprijinite pe elementele vietii cotidiene, de scene si patimi si atunci cand ne apasa si ne obliga sa cucerim acea stare de somnolenta in care ne complacem asemeni unor invalizi ce-ncearca sa prelungeasca visul si se tem sa reintre in contact cu realitatea; pe scurt cand acel ceva care s-a format in noi si in ciuda noastra cere sa se nasca, putem sa credem ca primim un dar din partea zeilor. Pentru a nu lucra, artistul este somnoros si impiedica prin mii de tertipuri iesirea la lumina zilei a activitatii nocturne.
In acest moment constientul preia conduecrea si se impune gasirea mijloacelor care sa permita ca acea creatie nefondata inca sa capete o forma, sa devina vizibila celorlalti.
Sa scrii, sa cuceresti cerneleala si hartia, sa acumulezi litere si paragrafe, sa le imparti cu virgula si punctul este cu totul altceva decat sa porti cu tine umbra unei piese sau a unui roman.
Newer news items:
Older news items:
|
