Lopatarul din Delta Dunarii

Lopatarul (Platalea leucorodia) este o pasare mare (circa 86 cm), rara, frumoasa, cu o “gateala” ce atrage in mod firesc admiratia omului.

Lopatarul este declarat monument la naturii si ocrotit prin lege. E o pasare migratoare si vine in Romania in a doua jumatate a lunii aprilie si pleaca in septembrie, spre locurile de iernat din Africa de Nord.

Penajul corpului relativ mare este alb ca zapada. Deasupra ciocului si pe gat staruie putin galben. Pe cap poarta (numai vara) un mot stufos de pene, indepartate spre spate. Gatul este lung. Ciocul lung, plat, latit la varf poarta un carlig scurt. Este de culoare neagra cu varful galben. Picioarele sunt lungi si negre. Zboara cu gatul intins, iar zborul ii este incet si uniform, constand in planare si lunecare. Pasarea este extrem de gratioasa, iar ciocul sau este deosebit, avand forma unei lopeti, putand cerne pestii si insectele din apa.

Zborurile lungi le face in carduri ordonate in randuri. Cuibareste in colonii in mijlocul stufariilor dese. Uneori, ccolonia lor este asezata la marginea coloniilor de starci. Depune in general 3-5 oua, in lunile mai-iunie, iar incubatia dureaza 24-25 de zile. Puii stau in cuib circa 30 zile.

Lopatarul este intalnit in Delta Dunarii si in baltile de langa orasul Calarasi. Se hraneste cu larve de tot felul, insecte acvatice, melci, mormoloci, broaste, puieti de peste, tipari etc. pe care le procura mai ales la rasaritul si apusul soarelui. Isi cauta hrana pe langa maluri sau grinduri de nisip, in ape putin adanci, rascolind malul cu carligul din varful ciocului. Inainteaza in apa in linie, cu pasi cadentati, facand miscari ritmice laterale cu ciocul. La suparare, clantaneste tare din cioc.

Este o pasare din ce in ce mai rara in Romania. In 1901 existau colonii de lopatari nu numai in Delta Dunarii, dar si in Banat, unde gaseau conditii prielnice de viata. Prin 1911 au fost puse inca in evidenta 50-80 perechi ce cuibareau la Raul Mare pe teritoriul Berhicerecul Mic, la aproximativ 18 km nord-vest de orasul Timisoara. Cu trecerea anilor, aria de cuibarire s-a redus din ce in ce … Astazi, in delta nu mai poate fi vorba, ca in vremurile din urma, de intinse colonii de cuibarire. Aici coloniile sunt mici si s-au imputinat. Fluctuatia coloniilor de cuibarit si scaderea numarului de indivizi se constata cu fiecare an ce trece.