Pledoarie pentru caine - prietenul omului

Unul dintre mijloacele fara gres de evaluare a gradului de civilizatie a unui popor este felul in care isi trateaza animalele. Intr-o tara cu standard de viata normal nu exista animale fara stapan, nu exista animale neingrijite, nevaccinate si neduse la medic, atunci cand este necesar. In tarile subdezvoltate, oamenii nu iubesc animalele de companie, ele ratacesc pe strazi si prin parcuri, cautand ceva de mancare, sunt chinuite, ucise bestial, fiind considerate o povara pentru bugetul precar al acestor state.

S-a considerat de catre unii ca, pe masura ce civilizatia progreseaza, rolul cainelui in viata omului modern scade. Nimic mai gresit. Daca in timpuri stravechi cainele a contribuit la progresul omenirii, asigurand linistea noptilor micilor asezari omeniesti si fiind un ajutor pretios la vanatoare, astazi paleta utilitatilor cainilor este mult mai amre.

Cainele, cel mai vechi si cel mai credincios prieten al omului, se deosebeste net de toate vietatile pamantului, prin dragostea lui netarmurita fata de om, iubire ce merge pana la sacrificiul suprem, daca trebuie sa-si apere stapanul. Eu nu impart cainii in utili si de agrement. Eu consider absolut toti cainii utili, intr-un fel sau altul, stapanului lor.

Pe masura ce economia de piata se dezvolta, stresul omului se accentueaza. Ori, ce mijloc de deconectare mai sigur si mai rapid exista decat bucuria fara margini a cainelui, care te primeste acasa asa cum numai el stie sa o faca, fara sa-ti comunice necazuri, griji, lipsa de bani, ci numai si numai dragoste. Astfel omul obosit, flamand si plin de griji uita tot, ia lesa si pleaca la plimbare cu prietenul sau, plimbare pe care n-ar face-o niciodata singur, cu toate recomandarile medicilor de a face miscare.

Au de multe ori ca este greu de tinut un caine in bloc. Parerea mea este ca si omului ii este greu sa locuiasca in aceste conditii. Dar daca acest dezavantaj este contrabalasat de plimbari lungi zilnice este in folosul amandurora. In colosii impersonali de beton si sticla, oamenii simt nevoia de natura. Pentru acest motiv isi iau animale de companie, cresc plante in ghivece, tin pasari in colivie. Cainele este necesar pentru toate varstele si pentru toate familiile.

O sa incep astazi cu necesitatea lui pentru varsta a treia, deci in sens invers evolutiei vietii. Drama principala a batranetii este ca omul devine din ce in ce mai singur, chiar in cadrul familiei. Singuratatea, izolarea se datoreaza faptului ca varstiniii strabat din ce in ce mai greu distantele, multi prieteni sau rude dispar sau imbatranesc si ei, auzul scade si cei tineri, extrem de ocupati, nu mai au rabdare sa vorbeasca tare. Si astfel, incet, incet, persoanele in varsta raman scufundate intr-o lume a tacerii, vizitele la pliclinici devin din ce in ce mai dese, preocuparea fata de tensiunea arteriala creste, anxietatea la fel.

Daca in viata acestor oameni, in mod accidental sau din dorinta inteligenta a celor tineri, patrunde un catel, apar niste transformari uimitoare ale persoanei. Cainele, prin veselia lui, ii va lumina figura. Ii va vedea bucuria cand este vorba de plimbare si va iesi impreuna cu el. In parcuri se va intalni cu alti oameni veniti, de asemenea, la plimbare cu cateii lor, vor vorbi despre acestia, despre sotiile lor, la ce doctori ii ingrijesc, ce le dau sa manance si cate si mai cate, numai de stapanii de caini stiute. Acasa, batranul va vorbi cainelui, care ii va rapsunde in felul lui, nu se va mai teme ca nu aude un hot la usa sau postasul care aduce pensia si astfel teama va disparea, la fel singuratatea.

Stiut este acum de toata lumea ca prezenta unui caine are o influenta benefica asupra tensiunii arteriale si asupra cardiopatiilor. Acest efect, plus imbunatatirea starii psihice si disparitia anxietatii, va duce la rarirea vizitelor la policlinici si la resocializarea persoanei varstnice. Pentru ca bucuria de a avea un caine sa nu se transforme in suferinta, animalul trebuie bine ingrijit si hranit. Ruxadra Nicolescu