Misterele Bibliei

Biblia sta la baza crestinatatii si este un adevarat izvor de inteleciune si cunoastere. Dar este in acelasi timp si invaluita de mistere, cele mai importante fiind: Sfantul Graal, Chivotul legii, Sodoma si Gomora, Gradina Edenului, Codurile Biblice, Cele zece triburi pierdute ale lui Israel, Faraonul exodului, Arca lui Noe, Apostolul Iubit, Autorii Evangheliilor.

Sfantul Graal

Sfantul Graal, in legendele mistice ale evului mediu, era un vas in care Iosif din Arimateea ar fi strans sangele lui Iisus. Sfantul Graal este considerat un vas care detine puteri mira­culoase, care poate aduce la viata un muribund si poate oferi viata fara sfarsit celui care o merita. Desi nu a fost prezent la Cina Cea de Taina, Iosif din Arimatea, un negustor bogat, l-a urmarit indeaproape pe Mantuitor. La cateva ore dupa ce a servit ultima masa, Iisus a fost rastignit si, potrivit unei legende, sangele sau ar fi fost strans de Sfantul Iosif intr-o cupa. Nu o cupa oarecare, ci cea din care a baut Mantuitorul la ultima Sa cina (ideea se regaseste intr-un poem semnat de Robert de Boron, in ultima parte a secolului al XII-lea, inceputul secolului al XIII-lea). Cu voia lui Pilat, negustorul, impreuna cu Sfantul Nicodim au luat trupul lui Iisus de pe cruce si l-au ingropat, dupa oranduirea iudee, dupa ce au uns corpul cu smirna si aloe si l-au infasurat in giulgiu. Afland aceasta veste, evreii l-au aruncat in inchisoare pe Iosif. Aici, Mantuitorul i-a aparut sfantului, vorbindu-i despre invierea Sa. Ucenic secret al lui Iisus, Iosif din Arimatea a fost eliberat din inchisoare si alungat din Ierusalim. El a strabatut lumea in lung si-n lat vorbindu-le oamenilor despre Mantuitor si despre miracolele sale. Si-a gasit sfarsitul in Britania, posibil la Glastonbury. Potrivit unor legende, Iosif ar fi dus cu el in Britania cupa cu sangele lui Iisus. Aici s-ar fi pierdut urma potirului.

In absenta unor dovezi istorice concrete, oamenii nu au facut decat sa speculeze pe marginea potirului - majoritatea istoricilor este de acord ca Sfantul Graal infatiseaza o cupa cu gura larg deschisa. Unii considera ca vasul este realizat dintr-o piatra pretioasa extrem de rara sau dintr-un metal obisnuit, fara insemne “regale”. O parte a istoricilor este insa de parere ca Sfantul Graal nu este material, ci reprezinta cautarea absoluta, de care nu este demn decat acela care da dovada de puritate fizica si spirituala, de dezinteres fata de lumea materiala, de pietate, de umanism, de dedicatie pentru cei din jur si pentru misiunea la care s-a angajat. Exista insa si opinia conform careia Sfantul Graal este un obiect care isi schimba in permanenta forma, pentru a nu fi gasit decat de cel vrednic.

Posesia lui a fost atribuita mai multor grupuri (incluzand Cavalerii Templieri, probabil pentru ca in momentul in care au inceput sa circule povestile Graalului acestia erau in varful ascensiunii lor). Exista cateva cupe pretinse a fi Sfantul Graal, in cateva biserici. De exemplu in Catedrala Saint Mary din Valencia exista un artefact, Potirul Sfant, despre care s-a presupus ca a fost dus de Sfantul Petru la Roma in secolul 1 si apoi la Huesca in Spania de Sfantul Laurentiu in secolul al 3-lea. Se mai spune ca exista o grupare protectoare a Sfantului Graal sau ca a fost ascuns de Cavalerii Templieri in Oak Island.

Comunitatea stiintifica se afla intr-o continua cautare. O echipa de arheologi scotieni sustine ca dupa toate calculele de pana acum, Sfantul Graal s-ar putea afla ingropat sub abatia sau sub turnul din oraselul scotian Kilwinning. Dovezi care sa sustina aceasta idee par ca se afla ascunse in cronicile masonilor din aceasta regiune, scrie presa scotiana. Masonii nu doresc insa sa faca publice documentele care vorbesc despre Sfantul Graal si rolul cavalerilor templieri, care ar fi ascuns, in Scotia, astfel de relicve antice.

Numerosi arheologi sunt de parere ca sudul Scotiei ascunde mistere inca neelucidate. O alta locatie pe care arheologii o atribuie locului in care s-ar afla potirul se afla in zona orasului Edinburgh. Mai precis, in zona capelei Rosslyn. Numele bisericii apare inclusiv in romanul Codul lui Da Vinci, semnat de Dan Brown, care, desi nu respecta intru totul adevarul istoric, deformand realitatea pentru a asigura un fir epic coerent, a fost folosit ca sursa de inspiratie de cautatorii Graalului. Sub bisericuta, arheologii si istoricii au descoperit, cu ajutorul tehnologiei cu ultrasunete, o sala boltita care nu are nicio intrare. Nu au sapat in podeaua capelei, pentru ca le-a fost interzis. Motiv pentru care s-au intensificat speculatiile ca in micuta biserica ar fi ascuns nu numai Sfantul Graal, ci si Chi­votul Legii (pe care Moise i l-a daruit lui Aaron) sau capul Sfantului Ioan Botezatorul.

Chivotul legii

Chivotul legii este cufarul despre care se spune in Biblie ca ar contine tabletele pe care au fost scrise cele 10 Porunci pe care Dumnezeu i le-a dat lui Moise. Chivotul Legii era semnul vizibil al prezentei lui Dumnezeu in mijlocul poporului, sau, altfel spus, semnul vazut al aliantei dintre Iahve si Israel. De aceea, el se numea si Sicriul Legii, Arca Marturiei (aron ha edut) sau Tabernacol. Potrivit descrierii din Iesire (cap 25.10-22:37, 1-9), Chivotul avea forma unei cutii de lemn de salcam, lunga de doi coti si jumatate (1,25 m), lata de un cot si jumatate (0.75 m) si inalta de un cot si jumatate. Era placata in aur si prevazut cu inele prin care se treceau bare ce serveau la transportul chivotului. Capacul chivotului era din aur si avea la extremitati fixati doi heruvimi cu aripile intinse. Acest capac se bucura de o cinstire deosebita, fiind numit “tronul impacarii sau al indurarii”, deasupra caruia troneaza Iahve si de aici se descopera poporului. Dintre numeroasele reprezentari iconografice sau sculpturale care atesta felul cum arata Chivotul Legii, amintim reprezentarea in relief a chivotului din sinagoga din Capernaum (sec. III-IV i. Hr).

In Chivot se pastrau: tablele legii, nastrapa sau vasul de aur cu mana - spre vesnica amintire a felului miraculos in care Domnul si-a hranit propriul popor in perioada lunga si grea a ratacirii sale prin pustie, toiagul lui Aaron - prin care s-a adeverit, in fata intregului Israel, arhieria acestuia. Langa chivot a fost depus ulterior autograful Pentateuhului lui Moise.

Dupa Deuteronom 10, 8, cu transportarea chivotului erau incredintati levitii care se postau in capul coloanei evreilor ratacitori prin pustie. In calatoriile prin desert ca si in razboaiele sfinte, Chivotul Legii era transportat uneori si in alte locuri unde nu se afla concomitent si cortul, ca scut lui Israel. Astfel, intr-o lupta pe care au avut-o evreii cu filistenii, chivotul a fost dus la Afec, locul bataliei, in speranta ca datorita prezentei acestui obiect sacru, evreii vor fi biruitori, (Sam. 4, 38). Insa rezultatul bataliei a fost dezastruos pentru evrei, iar Dumnezeu a ingaduit ca Sfantul Chivot sa cada in mainile filistenilor. Motivul acestei ingaduinte a fost sa-I arate lui Israel cat de zadar era sa creada in Chivot in timp ce profana poruncile sale. Faptul rapirii chivotului de catre filisteni este privita de catre evrei ca o mare nenorocire, deoarece aceasta insemna pentru ei, de fapt, pierderea Slavei dumnezeiesti care salasluia deasupra chivotului ca pe propriul Sau tron.

Filistenii l-au detinut timp de 7 luni, timp in care Chivotul Sfant le-a nimicit zeul pagan (pe Dagon). L-au carat cu groaza in cetatile filistene Asdod, Gal si Ecron, fiind urmati de multe necazuri de la Dumnezeu. Intrebandu-si preotii si ghicitorii ce sa faca, au fost sfatuiti sa trimita Chivotul poporului caruia ii apartinea. Chivotul a fost restituit evreilor la Bet-Semes si fost depus in Chiriat-Iearim (I Sam. 5. 1-7) unde a ramas douazeci de ani pana ce David l-a stramutat in Ierusalim si l-a depus intr-un cort “pe care-l facuse pentru el” (II Sam. 6. 17). Mutarea chivotului este celebrata ca o deplasare a lui Dumnezeu dintr-un loc provizoriu spre salasul Sau propriu de odihna.

Dupa ce a terminat construirea templului, Solomon i-a adunat pe batranii lui Israel si pe oamenii cu cea mai mare influenta sa aduca Chivotul din cetatea lui David. Au adus Chivotul, cortul intalnirii si toate obiectele sfinte care erau in cort. Dar din cauza incalcarii poruncilor si a pacatelor, Dumnezeu a ingaduit ca Israel sa mearga in robie si templul sa fie distrus de babilonieni, sub Nabucodonosor (anul 586 I.Hr). Inainte de distrugerea templului, cativa dintre slujitorii Sai credinciosi au luat Chivotul Legii si cu mare jale si intristare l-au ascuns. Arca a fost tinuta in Ierusalim pana cand babylonienii au invadat si distrus templul. De atunci Arca a intrat pe domeniul legendei deoarece a disparut pentru totdeauna.

Cu toate ca pana in zilele noastre, nu se mai stie nimic sigur in legatura cu locul unde ar putea fi, sau daca mai exista, de curand, liderul Bisericii Ortodoxe Etiopiene, Patriarhul Abuna Pauolos, a afirmat, in timpul unei vizite intreprinse la Vatican, ca “Chivotul Legii se afla in Etiopia de mai multe secole” si ca, in calitate de Patriarh, l-a vazut cu ochii sai.

Cateva teorii despre locul unde ar putea fi sunt: ascunderea intentionata de catre preoti sub Templul Mount; mutarea intentionata din Ierusalim inaintea venirii babylonienilor; mutarea acesteia de catre printul ethiopian Menelik I. Dupa ultimele excavatii langa Templul Mount in Ierusalim s-au gasit tunele, dar sapaturile sub templu sunt interzise. Una dintre cele mai importante fantani islamice, Dome of the Rock, se afla exact pe locul unde Primul Templu al lui Solomon se presupune ca a fost. Conform Bibliei, Regele Solomon, cand a construit templul, a cerut ca Arca Aliantei sa fie asezata pe o platforma care putea fi coborata intr-un tunel in carul unui atac asupra templului. Aceasta ar putea fi cea mai plauzibila locatie.

Sodoma si Gomora

Sodoma si Gomora sunt doua cetati de unde pacatul, potrivit Scripturii, a strigat pana la cer (Facerea 18, 20-21). Locuitorii celor doua cetati au fost ucisi pentru ca traiau impotriva firii (Rom. 1, 24-27). Pe ruinele acestor cetati a luat fiinta Marea Moarta. Desi Dumnezeu vestise si distrugerea cetatii Ninive, pocainta locuitorilor din ea, l-a facut sa-si intoarce planul. “Atunci Dumnezeu a vazut faptele lor cele de pocainta, ca s-au intors din caile lor cele rele. Si i-a parut rau Domnului de prezicerile de rau pe care li le facuse si nu le-a implinit” (3, 10). Dumnezeu a fost multumit cu doar trei zile de pocainta pentru atat de multe nedreptati. Acelasi lucru s-ar fi putut intampla si in cazul Sodomei si Gomorei daca ar fi fost pocainta.

Acesta este si motivul pentru care Lot locuia in Sodoma. Sfantul Ioan Gura de Aur ne descopera ca Dumnezeu a randuit ca Lot sa locuiasca in Sodoma pentru a vindeca bolile locuitorilor din aceasta cetate. Insa, cei ce vietuiau in aceasta cetate, nu numai ca nu s-au lasat vindecati, ci s-au facut si mai rai. Din Sodoma, doar Lot si familia sa, sotia si cele doua fiice, au fost salvati de Dumnezeu. Insa, sotia lui Lot, in fuga lor spre munti, nesocotind porunca de a nu se uita inapoi, “s-a prefacut in stalp de sare”.

Dumnezeu a pierdut nu numai locuitorii si cetatile, ci si tot ce rasarea din pamant, ca prin pieirea lor si nerodirea pamantului, sa se aminteasca vesnic de rautatea celor ce au trait acolo.

La sud de Marea Moarta se afla un munte cunoscut ca Muntele Sodoma. Amplasarea celor cinci orase despre care se spune ca au fost distruse odata cu Sodoma si Gomora a fost stabilita prin realizarea unor harti cu ajutorul satelitilor, prin identificarea formelor geometrice, in special rectangulare. Peretii oraselor descoperite in aceste locuri si casele dintre ei au dimensiuni substantiale, indicand faptul ca oameni de mare statura au populat candva aceste locuri. Chiar si urmele unui ziggurat (piramida in scari) au fost gasite, alaturi de forme similare ca forma Sfinxului din Egipt se afla in regiune. S-au gasit aici sute de formatiuni sulfuroase, pietre compuse din pura pudra de sulf. Supuse testelor celor mai mari experti vulcanologi, s-a confirmat ca nicaieri in alta parte a lumii, chiar in preajma vulcanilor activi, nu s-au mai gasit pietre de asemenea compozitie.

Existenta istorica a oraselor Sodoma si Gomora se afla inca in disputele arheologilor. Biblia spune ca cele doua orase se aflau langa Marea Moarta. Cel mai aproape de a descoperi ceva au fost Walter E. Rast si R. Thomas Schaub in 1973, incluzand si Bab edh-Dhra, care a fost excavat in 1965 de arheologul Paul Lapp. Alte posibilitati ar fi Numeira, es-Safi, Feifeh si Khanazir. Toate locatiile se afla langa Marea Moarta, cu foarte multe urme de arsura si sulf pe majoritatea pietrelor descoperite.

Gradina Edenului

Gradina Edenului este o asezare descrisa in Cartea Genezei ca fiind locul unde primul om, Adam, si sotia lui, Eva, au trait dupa ce au fost creati de Dumnezeu. Literal, Biblia vorbeste despre o gradina in Eden (Geneza 2:8). Chiar daca majoritatea teologilor considera ca povestea Gradinii Edenului nu trebuie luata literal, unii oameni chiar cred in existenta acesteia.

Biblia chiar da indicatii asupra locatiei acesteia. Aceasta a dus la multe incercari de a o descoperi. Povestea creatiei in Geneza descrie locatia geografica in functie de patru rauri (Pishon, Gihon, Tigru si Eufrat) si trei regiuni (Havilah, Assyria, si Kush). Sunt ipoteze care plaseaza Edenul la izvoarele Tigrului si ale Eufratului (nordul Mesopotamiei), in Irak (Mesopotamia), Africa si Golful Persic. In timp ce adevarata locatie ramane un mister, exista un lucru fascinant in aceasta poveste: Ethiopia este mentionata ca fiind langa sau in jurul Gradinii Edenului in Geneza 2:13. Incepand cu 1974, paleontologii au ajuns la concluzia ca Ethiopia este locatia stiintifica a originii umane, si o Gradina a Edenului stiintifica.

Codurile Biblice 

Cercetarile unor oameni de stiinta au confirmat, in ultimii ani, o ipoteza (de altfel mai veche, dar nedemonstrata) care sustinea ca in Biblie exista inclus, alaturi de informatiile spirituale evidente si un anumit cod secret care poate dezvalui evenimente care au avut loc cu mii de ani dupa ce a fost scrisa Biblia.  Codul biblic a fost descoperit in versiunea originala a Bibliei, in limba ebraica,  in Vechiul Testament. Cel care a descoperit codul biblic este Dr. Eliyahu Rips, care este la ora actuala unul din cei mai mari experti din lume in teoria grupurilor, un domeniu al matematicii care sta la baza fizicii cuantice.

Teoria lui Rips despre codul biblic considera Biblia ca o gigantica grila de cuvinte incrucisate. Pentru a gasi codul, Rips a eliminat toate spatiile dintre cuvinte si a transformat intrega Biblie originala intr-un sir continuu de litere, cuprinzand 304.805 caractere. Informatiile sunt obtinute prin selectarea a fiecarei a N-a litera, unde N are o valoare precisa si corespunzator aleasa - de exemplu: 4,5,12,18, etc.

Cu ajutorul unui calculator, sunt cautate in aceasta matrice formata de textul biblic, cuvinte si fraze ascunse de codurile de intervale. Se incepe de la prima litera a Bibliei si se cauta pentru fiecare secventa de intervale posibila cuvintele pe care noi le solicitam, care sunt descifrate cu intervale de una, doua, trei litere, s.a.m.d. pana la cateva mii. Apoi se repeta aceeasi operatie de cautare incepand de la cea de-a doua litera si continuand astfel pana la ultima litera a Bibliei.

Folosirea si publicarea predictiilor bazate pe Codurile Biblice au avut un mare succes, cel mai mult datorita jurnalistului Michael Drosnin. Cea mai faimoasa predictie a lui Drosnin, in anul 1994, a fost ca in 1995 va fi asasinat Premierul Israelului, Yitzhak Rabin.

Cateva exemple de personalitati marcante ce apar codificate in Biblie, precum si mentiunile despre acestea pe care le ofera codul sunt: Homer apare codificat ca fiind “poet grec”; Shakespeare apare codificat ca “reprezentant pe scena”, alaturi fiind codificate si unele opere a lui: “Hamlet” si “Macbeth”. Si Beethoven si Bach apar codificati in Biblie, pentru fiecare aparand mentiunea “compozitor german”. Mozart apare si el in cod alaturi de cuvintele “compozitor” si “muzica”, iar Rembrant este codificat “pictor olandez”. Fiecare progres al tehnologiei moderne a fost inregistrat in codul biblic. Fratii Wright apar codificati alaturi de cuvantul “avion”, Edison este codificat cu “electricitate” si “bec electric”, iar Marconi este codificat cu “radio”. Newton apare codificat cu “gravitatie”. Newton intuia existenta unui cod ascuns in Biblie, si a studiat acest aspect, dar nu a descoperit logica, codul insa, “stia” de Newton, deoarece, in codul biblic, alaturi de expresia “codul Bibliei” apare si numele lui Newton. Einstein apare codificat in Biblie doar o singura data. Enuntul “s-a prezis o persoana cu mintea agera” apare in acelasi loc. Cuvantul “stiinta”, peste care se suprapune expresia “o noua si excelenta intelegere” intersecteaza numele savantului. Si chiar deasupra lui “Einstein”, textul ascuns mentioneaza “el a rasturnat realitatea prezenta”. Teoria relativitatii, principala descoperire a lui Einstein, este de asemenea codificata. Este posibil ca si teoria “campului unificat” sa fie codificata in Biblie. Impreuna cu numele lui Einstein, in matricea in care figureaza unica  lui mentiune, impreuna cu teoria relativitatii, codul ofera si indiciul “adaugati o a cincea parte”, lucru pe care l-a urmarit si Einstein in studiile sale despre “a cincea forta”.

Cu tot scepticismul unor matematicieni, nimeni nu a putut gasi vreo eroare in demonstratia matematica. Nimeni nu a putut sa infirme cu argumente solide faptul ca Biblia era codificata si ca dezvaluia evenimente care se vor petrece in viitor. Nimeni nu poate intelege inca, modul in care a fost creat codul. Toti oamenii de stiinta care au constatat realitatea codului biblic, sunt de acord cu faptul ca nici cele mai rapide calculatoare de care dispunem in ziua de astazi si nici toate computerele de pe pamant lucrand impreuna n-ar fi putut sa codifice Biblia, asa cum a fost ea codificata acum trei mii de ani in urma. Rips declara ca: “Este vorba de o minte care depaseste cu mult orice imaginatie a noastra. Informatia inclusa in cod este probabil infinita.”

Cele zece triburi pierdute ale lui Israel

Cele zece triburi pierdute ale lui Israel se refera la triburile antice ale Israelului care au disparut din Biblie dupa ce Regatul Israelului a fost asuprit si distrus de Assyria. Cucerite de regele asirian Shalmaneser V, au fost exilate catre Mesopotamia superioara si Medes, Siria si Iraq din zilele noastre. Cele zece triburi nu au mai fost vazute de atunci. Acestea sunt: reuben, simeon, issachar, zebulun, dan, naphtali, gad, asher, ephraim si manasseh. Misterul continuarii vietii lor din acel moment (722-721 i.Hr.) s-a adancit cu timpul, fara a fi elucidat vreodata. 

Multe grupari evreiesti au doctrine cu privire la existenta ascunsa a acestora sau revenirea lor publica in viitor. Au aparut cateva speculatii privind descendentii acelor triburi. Unii spun ca ar fi vorba despre irlandezi, americanii nativi, britanicii si japonezii. Se pare ca urmasi tribului manasseh se gasesc in India langa granita cu China. Exista unele izvoare care atesta ca urmasi ai acestor triburi ar fi fost gasiti in Persia si in peninsula Araba de catre Benjamin din Tudela, fiul lui Jonah, care in 1165 s-a angajat intr-un periplu prin lume, vizitand cu predilectie comunitatile evreiesti. Totusi, raman numai presupuneri.

Faraonul exodului

Faraonul exodului este faraonul care a domnit peste Egiptul Antic in perioada cand Moise a despartit apele Marii Rosii si si-a condus poporul catre libertate, in ceea ce a ramas cunoscut drept Exodul. Faraonul nu este numit, iar intrebarea despre identitatea sa a fost subiectul a numeroase speculatii printre cei ce cred ca exodul a fost adevarat. Insa si asupra Exodului planeaza dispute privind data exacta a evenimentului biblic. Cercetatorii au conchis, descifrand incadrarea cronologica sugerata in Regi 6:1, ca Scripturile ar avansa anul 1445 i.Hr. ca an al Exodului. Daca informatia este corecta, acesta s-a intamplat in cel de-al treilea an de domnie al faraonului Amenhotep al II-lea. Totusi, conform unor informatii suplimentare din Vechiul Testament, reiese ca predecesorul lui Amenhotep, Thutmose al III-lea ar fi singurul faraon din intervalul cronologic specificat in Regi 6:1 care ar fi stapanit suficient de mult (54 de ani) incat sa fie pe tron in momentul plecarii lui Moise si sa moara la scurt timp dupa intoarcerea acestuia in Egipt. Aceasta ar insemna ca Thutmose III sa fie faraonul Opresiunii, iar Amenhotep II faraonul Exodului. Cea mai comuna imagine inchipuita in cultura populara este cea a lui Ramses cel Mare, ca fiind faraonul mentionat in Vechiul Testament, desi nu esta dovezi documentare sau arheologice ca acesta ar fi avut de a face cu Molimele Egiptului sau ca i-ar fi urmarit pe sclavii evrei in timp ce fugeau din Egipt. Ar mai plana o oarecare banuiala si asupra lui Merneptah, in forma unui poem al asa-numitului Israel Stale: “Israel a fost sters de pe fata pamantului ... semintia lui nu mai exista”. Totusi, nu se poate spune ca reiese din aceasta fraza vreo evidenta care sa sustina ferm identitatea unui anume faraon in pozitia celui din timpul Exodului.

Arca lui Noe

Biblia spune ca Arca lui Noe a fost o corabie mare, pe care Noe a construit-o la indemnul lui Dumnezeu ca sa isi salveze familia si cate o familie din fiecare specie de animal in timpul marelui potop, 3300 i.Hr. Dupa ce apele potopului s-au retras, spune Biblia, arca a ramas incremenita pe un munte. Arca a avut lungimea de 140 de metri, latimea de 23 de metri si inaltimea de 14 metri. Avea un singur geam si o singura usa aflata la mijlocul corabiei. Din timpul lui Eusebiu (275 - 339 d.Hr.) pana in prezent, cautarile ramasitelor fizice ale Arcei lui Noe a fost fascinanta atat pentru crestini, cat si pentru evrei si musulmani. In ciuda numeroaselor expeditii, nicio dovada stiintifica nu a fost gasita. Cautatorii Arcei nu aveau multe detalii privind locatia acesteia, pana cand s-a mentionat in Geneza de Muntele Ararat. Pana la inceputul secolului XXI, doua candidate principale pentru explorare au iesit la suprafata: asa-numita anomalie Ararat, in apropierea varfului muntelui Ararat (denumita “anomalie” deoarece era pana recent doar o imagine aeriana si din satelit care arata ca o zona innegrita a zapezilor si a ghetii de pe varf) si situl de la Durupinar, in apropiere de Dogubayazit, la 29 kilometri sud de Marele varf Ararat.

Totusi, de curand, un grup de exploratori chinezi si turci aflati in cautarea relicvelor biblice a anuntat ca este posibil sa fi descoperit Arca lui Noe, la altitudinea de 4.000 de metri, pe Muntele Ararat din Turcia. Echipa sustine ca a colectat specimene din lemn dintr-o structura de pe Muntele Ararat, aflat in estul Turciei, carora datarea cu radiocarbon le-a stabilit originile in urma cu 4.800 de ani, o perioada ce coincide cu cea in care se crede ca a avut loc Potopul lui Noe. “Nu suntem 100% siguri ca este vorba despre Arca dar, in proportie de 99,9%, despre ea este vorba”, a declarat Yeung Wing-Cheung, un realizator de documentare din Hong Kong si membru al echipei de 15 oameni aflata pe urmele Arcei lui Noe. Structura descoperita de parteneriatul chinezo-turc avea cateva compartimente, dintre care unele contineau custi din lemn, in care se crede ca erau tinute animalele. Oficialii locali turci vor solicita guvernului de la Ankara sa aplice pentru statutul de Patrimoniu International UNESCO, astfel incat situl recent descoperit sa fie protejat in timpul sapaturilor arheologice din jurul sau.

Apostolul Iubit

Unul dintre cele mai mari mistere biblice se refera la identitatea apostolului pe care l-a iubit Iisus. Conform Evangheliei lui Ioan, acesta este apostolul care s-a aplecat peste Iisus la Cina Cea De Taina si singurul apostol prezent la crucificare. Se spune ca Evanghelia lui Ioan este bazata pe amintirile apostolului. Totusi, ciudat, in evanghelie nu ii apare numele. Nici celelalte trei evanghelii nu ii dezvaluie numele. De asemenea nu amintesc nimic despre discipolul care se apleaca peste Iisus in timpul Cinei sau care a asistat la crucificare. Tacerea aceasta hraneste si mai mult misterul. Multi invatati au pretins ca Apostolul Iubit a fost Lazar, fratele Mariei si Martei din Bethany, si totodata omul pe care Iisus l-a inviat din morti. Ratiunea pentru care se considera ca Apostolul iubit ar putea fi Lazar este faptul ca in momentul in care cele doua surori l-au chemat pe Iisus sa il ajute pe Lazar, acestea i-au spus: “Doamne, cel pe care il iubesti este bolnav”. Unele teorii moderne au pretis ca Apostolul Iubit a fost Maria Magdalena.

Autorii Evangheliilor

Mare parte a Noului Testament este formata din cele 4 Evanghelii, si pana in secolul al XVIII-lea nu au fost privite ca un mister.  De atunci au inceput insa sa apara intrebari cu privire la autorii celor 4 carti, si daca ele au fost intradevar scrise de Matei, Marcu, Luca si Ioan. Exista speculatii ca aceste carti au fost scrise de oameni care ii cunosteau pe apostoli, dar nu de apostoli direct. Acesta este un mister care va fi rezolvat foarte greu, atata timp cat nu intervine un document foarte important sa ateste acest lucru.