Rascoala taranilor din 1514 in Transilvania

sub conducerea lui Gheorghe Doja

Cu toate ca au fost infranti in rascoala de la Bobalna, taranii transilvaneni nu au nutrit mai departe nadejdea ca vor putea scapa de asuprirea nobililor si de traiul greu pe care il duceau.

O armata de rasculati

In anul 1514 in Ungaria si Transilvania era mare zarva: turcii amenintau sa ocupe si aceste tari. Ca sa se apere, capeteniile statului si ale biserii au pornit sa pregateasca o numeroasa oaste impotriva lor. Au chemat la lupta si pe taranii iobagi, fagaduindu-le libertatea. Bucurosi, multi iobagi s-au inrolat in ostire. Ei s-au adunat in tabara din apropierea Budapestei, sa se pregateasca pentru razboiul cu turcii.

Vazand ca prin plecarea taranilor la oaste le raman pamanturile nemuncite, nobilii s-au napustit asupra familiilor celor plecati, cerandu-le sa-si cheme barbatii, parintii si feciorii inapoi. Totodata, taranii care se mai gaseau prin sate si se pregateau sa mearga la oaste erau prinsi si batuti.

Vestea pentru neleguita purtare a nobililor a ajuns la urechile taranilor aflati in tabara. Plini de manie, ei s-au ridicat atunci la lupta impotriva nobililor asupritori.

Astfel, armata pregatita sa lupte cu turcii s-a schimbat intr-o armata de rasculati impotriva nobililor.

Poporul isi face singur dreptate

In fruntea rasculatilor romani si unguri se afla Gheorghe Doja, om cinstit, drept, indraznet, gata sa lupte pana la moarte pentru dreptatea celor multi. Rascoala s-a intins repede din Campia Ungariei in Transilvania. Rasculatii atacau si distrugeau castelele nobililor. Intinsele mosii ale acestora erau impartite intre cei care le munceau.

Mai multe armate trimise de nobili impotriva rasculatilor au fost infrante. Alaturi de tarani au luptat acum si oameni saraci din orase si, mai ales, muncitorii de la minele sin Transilvania.

Toti cei asupriti, romani sau maghiari, la un loc, condusi de Gheorghe Doja, isi faceau singuri dreptatea pe care zadarnic o asteptasera de la stapanire.

La Timisoara, oastea taranilor rasculati a fost intampinata de o mare armata a nobililor, bine organizata, condusa de insusi voievodul Transilvaniei. In batalia care s-a dat langa orasul Timisoara, taranii au fost infranti. Ranit in lupta, Gheorghe Doja a cazut prizonier in mainile nobililor.

Cumplita schingiuire a taranilor

Biruitori, nobilii s-au razbunat cu o cruzime nemaipomenita impotriva rasculatilor. Mii si mii de tarani au fost trasi in teapa sau spanzurati de copaci, de-a lungul drumurilor ori la marginea satelor. Acolo au fost lasati multa vreme, ca lumea sa se inspaimante si sa nu mai indrazneasca a se rascula vreodata. Peste 60.000 de tarani au fost ucisi in acest chip salbatic.

Lui Gheorghe Doja nobilii i-au pregatit o schingiuire si o moarte si mai groaznica. L-au dezbracat si l-au asezat pe un tron de fier inrosit in foc. Pe cap i-au pus o coroana de fier, de asemenea inrosita in foc, zicand ca-l incoroneaza ca «rege al taranilor». In acelasi timp, ii smulgeau cu clestele bucati de carne din trup si le dadeau tovarasilor lui de lupta, silindu-i sa le manance. Ceea ce a mai ramas din trupul lui Doja a fost taiat in patru bucati si batut in cuie la portile a patru orase mari din Transilvania. Pin asemenea cruzimi, nobilii urmareau sa bage groaza in multime. Sa nu mai cuteze a lupta petru dreptate si libertate. S-o sileasca a fi vesnic supusa. Dar pedepsele crude aratau, in acelasi timp, cat de mult se temeau nobilii de popor, a carui lupta pentru libertate nu o puteau stavili.

Poporul a privit cu mandrie faptele lui Doja si ale tovarasilor lui, iar jertfa lor pentru dreptate si libertate va cinsti-o intotdeauna.