Camargue sau Delta Ronului - Regiunea Soarelui

Zona protejata, cu functii multiple, Parcul Natural Regional Camargue a fost creat in 1970, in Departamentul Bauches de Rhone – Franta, pentru a conserva numeroase specii de pasari, ecosistem specific zonelor umede, si pentru a gasi mijloace de a exploata bogatiile mediului inconjurator fara a-l degrada. Din 1990, suprafata de 85.000 ha, delimimata ca Parc Natural Regional la nivel national, a fost incadrata de UNESCO si in categoria „Rezervatiilor Biosferei”, destinata a deveni un model pentru modul in care omul poate trai in „armonie cu natura”.

Parcul Natural Regional Camargue se suprapune, in mare, peste spatiul Deltei Rhonului, prezentand doua sectoare distincte: Grande Camarque – situat la gurile Rhonului, intre cele doua brate, Grande Rhone si Petite Rhone – si Petit Camargue sau Camargue gardolse, aflata la vest de Petite Rhone.

Creata de actiunea combinata a Marii Mediterane si a fluviului Rhone, regiunea Camargue nu a avut din totdeauna fizionomia actuala. Acoperind golful „Sfintelor Marii”, Carague are mai mult aspectul unei „insule”, parand a nu apartine continentului, caci limitele regiunii pot fi trasate numai pe ape. Regiune a Soarelui (peste 2500 de ore de stralucire a soarelui pe an), a vanturilor si apelor, Camargue constituie o lume aparte: milioane de tone de aluviuni trnsportate de Rhone, grinduri, terenuri emerse, lagune, sosele, diguri, mas-uri (gospodarii) si cultur. In sud, Mediterana cu curentii letarali a construit dune de nisip compact, dispuse pe o linie ca un act de cerc. De-a lungul secolelor, omul a luptat pentru a reduce, pe de o aprte, efectul inundatiilor provocate de fluviu si, pe de alta parte, pe cel al patrunderii apelor sarate ale marii. La sfarsitul secolului al XIXI-lea, actiunile marii si ale fluviului erau sub control si comunitatile umane de aici au trecut la practicarea unei agriculturi intensiv. Construirea digului, in 1859, a fost determinata de actiunea de exploatare a sarii marine si ea a condus la crearea amplului complex cunoscut azi sub numele de Salins de Giraud. In 1869, Rhon-ul era indiguit pentru a limita viiturile ce inundau terenurile arabile, provocand mari pagube. La un moment dat, locuitorii au practicat viticultura intensiva, dar dupa al doilea substantial spatiul ecosistemelor naturale

Ample lucrari de amenajare au contribuit la marirea retelei de canale de irigatii, ceea ce a permis desalinizarea anumitor terenuri si unele artificializari hidraulice destinate gestionarii apelor dulci, in funcite de variatiile climatice si nevoile celor 20.500 ha cultivate. Construirea digurilor in lungul bratelor Rhonului a facut posibila mentinerea terenurilor necesare dezvoltarii agriculturii, dar le-a izolat de efectul aprovizionarii naturale cu aluviuni si apa dulce. Reteauan de canale ce traverseaza Delta Ron-ului multitudinea de spatii de pompare, irigatii sau asecari demonstreaza, pe de o parte, o gestionare corecta a apelor in raport cu conditiile climatului mediteranean, dar, pe de alta parte, evidentaza, ca mitul unui Camargue salbatic a fost distrus in mare masura.

Intrarea in Parcul Camargue se face prin orasul Arles, important centru turistic, ce gazduieste un bogat patrimoniu istoric si arhitectural. Aici, in anul 46 i. Hr., Cezar a fondat o colonie romana, din timpul careia au ramas numeroase vestigii antice – teatrul, amfiteatrul, arenele, forumul rectangular, etc. La acestea se adauga vechea Catedrala Sf. Trophime, impozant edificiu religios a carui origine se pierde in legenda. Portalul sculptat al fatadei dateaza din secolul al XII-lea.

Atractiilor Parcului Natural Regional Carague li se mai adauga:

· Mas du Pont de Rousty – gospodarie camargheza, construita cu ziduri gorase, pentru a oferi racoare vara si pentru a rezista violentei mistralului ce coboara prin culoarul Rhonului. Aici este adapostit Muzeul Camargue, unde sunt prezentante mediile naturale si activitatile umane naturale si activitatile umane traditionale ale Deltei Rhonului.

· Saintes Maries de la Mer este un mic sat, cunsocut ca statiune balneara, din sud-estul rezervatiei ornitologice Pont du Grau. Aici, pe un vechi sanctuar galo-roman, a fost construita, in secolul al X-lea, o biserica fortificata. In aceata biserica sunt adapostite relicve ale Sfintelor Marii, maria Salomeea si maria, sora Fecioarei, menite sa evanghelizeze regiunea dupa moartea lui Hristos. Tot aici se afla statuia serbitoarei lor egiptene, Sara, patroana tiganilor de aproape un secol. Cultul celor doua Marii si a Sfintei Sara a condus la organizarea de festivitati etno-folclorice in ziua de 24 mai, care au ramas traditionale. Statuile Sfintelor sunt purtate pana la plaja in barca – simbol ce le-a adus la tarn dupa abandonarea lor de catre evreii din Ierusalim. Preotul comunitatii, aflat intr-o barca, boteaza marea si pe credinciosi, purtand o cruce si relicvele. Cu aceasta ocazie, vin aici circa 8000 de tigani ce isi instaleaza caravanele, pentu a aduce un omagiu patroanei lor Sara.

Vizita in Parcul Natural Regional Camargue se poate incheia cu o promenada pe un cal alb de Camarague, frate geaman cu batranul equus paleolitic, rasa rezistenta si perfect adaptata, sau co o asistenta la o lupta cu taurii camarghezi, pe care-i poti admira si grupati in cirezi, nervozi si neimblaziti, cu frumoasele lor coame albe, curbate, sub forma de lira.

Si totusi, in Camarague se munceste, dar, miraculos, peisajul indus de activitatile agriculturii mecanizate ori de geometria salinelor sau orezariilor nu stirbeste frumusetea naturii.

Omul a stiut sa imbine armonios activitatea de valorificare a resurselor naturale ale Parcului cu cea de protectie si conservare a diversitatii biologice. Prezenta centrelor de informare ale Parcului, organizarea de expozitii si montaje audiovizuale asupra valorilor de patrimoniu ale acestuia completeaza fericit latura de educatie ecologica si comportamentala.

Prof. univ. dr. Maria Patroescu