Despre Albania si cetatea Kruja - balconul Adriaticii

Pamant al Albaniei, ingaduie-mi sa-mi opresc asupra ta privirile, tu, care ai hranit cu darzenie oameni aprigi. – Lordul Byron

Situata la jumatatea drumului dintre Ecuador si Polul Nord, de-a lungul coastelor Marii Adriatice si Marii Ionice, cu teritoriul acoperit de munti si coline in proportie de 77% din suprafata totala a tarii, Albania dispune de o flora deosebit de interesanta si variata, specific zonei mediteraneene, ce desfata privirile oricui. Ierni blande datorate aerului cald maritim, cu adevarate explozii de soare in timpul verii, teritoriul acestei tari a fost locuit din cele ai vechi timpuri. La o distanta de numai 72 km de Italia, Via Egnatia trecea pe langa valea raului Shkumbini unind Roma cu Bizantul. Tarile cu care se invecineaza aceasta sunt: Muntenegru la nord-vest, Kosovo la nord-est, Macedonia la est si Grecia la sud (si sud-est) – und eformeaza o linie de frontiera. Litoralul maritim se intinde pe o distanta de 472 km, inchizand cei aproximativ 29.000 de kilometri patrati ai “Tarii Shizipetarilor”.

Varietatea peisajelor date de Alpii Albaniei si campiile manoase ale Elbasanului, Drinului sau a celor din bazinul Korcei, este intregita fericit de plajele litoralului inconjurate la Durres, Vlora, Himara sau Saranda de spendide paduri de dafini, lamai, portocali si maslini. Urme ale civilizatiilor ilire, grecesti, romane, bizantine si otomane se intalnesc la tot pasul, starnind interesul pentru istorie. Vestigiile trecutului par a fi de domeniul fantasticului, ca si cum tara ar fi fost locuita de niste ciclopi. Ziduri groase si puternice inconjurau cetatile ilice pe zeci de kilometri, alaturi de grandioase temple grecesti si de spatioasele amfiteatre romane de mii de locuri, peste care s-au suprapus de-a lungul veacurilor asezarile albanezilor, urmasii legitimi ai ilirilor condusi de regina Teuta si ai vitejilor osteni din vremea lui Gheorghe Castriotul-Skanderbeg. Intre aceste doua personalitati de referinta din istoria albanezilor sunt cuprinse 15 secole de permanente lupte pentru pastrarea etnicitatii unui neam ce se inrudea de aproape cu daco-getii, neamul “verilor nostri de sange” cum il numea Nicolae Iorga.

La mijlocul veacului al XV-lea, in luptele aprige impotriva invaziei otomane Skanderbeg si Iancu de Hunedoara planuisera sa-si dea mana, iar armele lor sa faca jonctiunea pe un front comun de rezistenta antiotomana. Vremurile au fost potrivnice, romanul murind in preajma Belgradului, in timp ce albanezul ramanea sa continue singur “apararea crestinatatii” in aceasta parte a peninsulei Balcanice.

Aceste aduceri aminte indreapta pasii spre prima capitala a statului albanez independent, puternica fortificatie a Castiotului, cetatea Kruja. Cetatea este infipta intr-o stanca uriasa si aparata de numeroase fortificatii naturale. Intrarea in orasul cu acelasi nume se face printr-un culoar de casute alb, specifice asezarilor montane si toate cu flori de muscate la ferestre. Cu exceptia vechiului bazar, si el restaurat, centrul orasului este aproape complet nou, fiind dominat de o impunatoare statuie moderna a lui Skanderbeg si de silueta moderna a hotelului Kruja, aflat in folosinta organizatiei turismului din Albania. Aici ne aflam la 800 de metri deasupra nivelului marii, de unde vedem intreaga panorama a regiunii pana la Marea Adriatica, fapt pentru care orasul a capatat, pe buna dreptate, si denumirea de “balcon al Adriaticii”.