Alfabetul

A  

Semnul A, luaţi aminte,

Primul e-n alfabetar

Şi se află în cuvinte:

Apă. Arc. Abecedar.

A e litera dintâi,

Pentru carte căpătâi

Aţă, ac, alun, abac,

Multe vorbe-ncep cu a.

Ă   

Pun deasupra unui A

Doar o virgulă: Aşa!

Şi devine ă din: Măr.

Poartă. Poamă. Adevăr.

E soră cu litera A,

Dar foarte rar o veţi afla

La începutul vorbelor.

Ea stă la mijloc

Sau mai des la urma lor.

  

 din a nu de mult a căpătat cinste

Şi-un loc de seamă în unele cuvinte,

Că se mai ceartă cu î din I, e drept,

Dar pân’ la urmă se-mpacă-n alfabet

Şi cu mândrie tuturor vă spun,

Cu ea se scrie şi cuvântul drag: român.

B  

B e foarte şugubăţ,

Parcă-i 3 legat de-un băţ.

Barză, brad ori brotăcel,

Toate se fălesc cu el,

Parcă-i un covrig cu mac

Dar cu el eu pot să scriu

Bicicletă, bidiviu.

E o literă voinică

Dar nu-i pare rău deloc.

Căci cu ea încep, se ştie,

Şi belşug, şi bucurie.

C   

Bunicuţa lui Fănel

I-a adus un colăcel.

Şi din el când a muşcat,

Într-un C l-a preschimbat.

Dacă vreţi să-l ţineţi minte,

Iată câteva cuvinte:

Cretă, carte, cui, capac,

Cocoşel, caiet, copac.

Spuneţi, care bun şcolar,

Ca să scrie-acestea toate,

S-ar putea gândi măcar

Să o lase la o parte?

D   

Am tăiat un măr în două

Şi ce credeţi c-am aflat?

Jumătăţile-amândouă

Într-un D s-au preschimbat.

Îl descopăr în cuvinte:

Dana, dulce, dac, doi, dinte.

E      

După D urmează E,

Care-i ca un pieptene.

Pot să scriu de-acum cu el:

Ene e elev model.

E cu ale lui 3 braţe,

Parcă-ar vrea să te înhaţe,

Dar el te invită, bietul:

,,Hai, învăţă alfabetul!”

F    

Şi pe F l-am învăţat

Şi-n caiet l-am desenat,

El cu E se înrudeşte,

Doar un dinte îi lipseşte.

Pot citi de-acum: fetiţă,

Fir, foc, foarfec, furculiţă.

G       

Undiţă, după figură,

Ţine-un peştişor în gură.

Eu cu G am scris aseară:

Gumă, garofiţă, gară.

G e grapă, greblă, ghindă,

Ghem, gândac, iar jos în tindă,

Gâsca grasă îl striga:

G  te cheamă? Ga, ga, ga!

H   

Litera aceasta pare

Celui care o priveşte

Doi copii ce la plimbare

Mâna şi-o întind frăţeşte.

Iată-l şi-n abecedar,

Folosit în hartă, har.

H e gras şi cam ursuz,

Ca un horn, ca un harbuz,

Dar şi vesel dacă vrea

Şi-atunci râde: ha, ha, ha!

I    

I e cel mai slab se pare,

N-are poftă de mâncare,

Fiind literă cochetă,

Vrea să facă siluetă.

Cu I începe Ioana

Şi tot cu I şi Ileana.

Π      

Dacă pun o căciuliţă

Unui băţ, dintr-o fundiţă,

Am pe î şi scriu îndată:

Încăpere, îngheţată.

Este î din i, să ştiţi,

În întreceri îl găsiţi,

Se întrece-acum aşa,

Cu surata â din a.

J      

I să fie? N-aţi ghicit!

Are-un capăt îndoit,

Îl asemăn cu-n baston

Îndreptat înspre plafon.

J a fost foarte senin,

Dar s-a-ncovoiat puţin,

I se spune bietului

Cârja alfabetului.

K     

Parcă e un dansator

Care joacă-ntr-un picior,

În abecedar îl am

În cuvântul kilogram.

Acum ştim şi noi, ca Petru,

Cum se scrie kilometru.

L   

Desenez un stâlp acum

Şi-i fac umbra peste drum,

Toţi copiii pot să vadă

Că e L de la livadă.

L mereu tot vrea să spună

Că e cel dintâi în lună,

Chiar dacă-l găseşti, se ştie,

Şi-n lămâie, şi-n lalea.

M   

M cel mic şi M cel mare

Se ţin bine pe picioare.

Melc, maimuţă, minge, miel,

Fiecare-ncep cu el.

Aşezaţi cum vi se cere,

Vârf la vârf două echere,

Este M de bună seamă

De la muncă, mână, mamă.

N    

Şade lângă M discret

Când se află-n alphabet,

Parcă e un băieţel

Aşezat pe scăunel.

Este N cu care pot să scriu:

Nouă, nuc, nepot.

N e frate bun vă zic

Cu M mare şi m mic.

Seamănă, dar n-are spor

Că-i lipseşte un picior.

O    

O e gura mea când strig,

O e roată, e covrig,

O e ghipul oului

Şi e gras de felul lui.

Crezi că-i cerc ori un inel,

Când te miri, te miri cu el.

Stă-n cuvintele:

Olar, oră, ochelari, orar.

P    

Pentru cine nu o ştie

P e I cu pălărie,

Pentru cine o citeşte,

P e prună, pară, peşte.

Pun o mână pe mijloc,

Ca un dansator la joc.

Ia priviţi! Cu P îmi place

Să scriu: primăvară, pace.

R   

Pui un picioruş lui P

Şi pe loc devine R.

Poţi ca să citeşti:

Rucsac, roată, roşu, Radu, rac.

Este rău cu un R mare

Când n-avem bună purtare.

S  

Cu o şerpuire lină

Fac pe S o serpentină!

S e-n sală, sere, soare.

Chiar şi doamna învăţătoare

Când un S lung ea şopteşte,

Repede ne potoleşte!

Ş     

Ştie orişice şcolar,

Este şi-n abecedar,

Ş cu S e frate bun,

Doar o virguliţă-i pun.

L-am aflat în: şase, şapte,

Şapcă, şcoală, şarpe, şoapte.

T        

Parcă e o macara

De pe şantier la bloc,

Pot citi în cartea mea

Tată, teleferic, toc.

T  e cam nervos la ton,

Tanc şi tun şi telefon,

Dar şi paşnic, când îţi spune,

Tren şi televiziune.

Ţ        

Cu T e frate, dar i-au pus

Să poarte şi-o codiţă-n jos.

Când virguliţa aţi uitat,

În loc de ţap aţi citi tap,

Iar în loc de faţă fată,

Încât râde clasa toată.

Sub T iată fac un semn

Şi e Ţ. În astă seară

Cu creionul îl însemn

În ţărm, ţurţur, ţintă, ţară.

U      

Dacă iau două colţare

Şi le-aşez pe fiecare,

Vârf la vârf, apropiate,

Am pe U din unitate.

U e foarte curios,

E un n mic întors pe dos.

Ziceţi cât vă ţine gura

Ca să-i placă: Ura! Ura!

V        

V e veveriţa care,

Vara, vine la plimbare.

Vede verde codrişorul,

N-o vânează vânătorul.

V e asemănător

Cu un stol de raţe-n zbor.

Pot citi-n abecedar:

Vorbă, voievod, vlăstar.

X         

Două spade, nu prea late,

La mijloc încrucişate,

Este X. De-l căutaţi,

În excursie-l aflaţi,

Xilofon sau saxofon,

Alexandru sau claxon

Când le scrii, nu te grăbi,

Că desigur vei greşi.

Z      

Seamănă cu N culcat

Sau cu-n fulger desenat.

Azi îmi vine la-ndemână

Să citesc: zbor, zâmbet, zână.

Nota 10 tot cu z-ul se mândreşte.

Dar altul e secretul,

Desigur l-aţi ghicit:

Cu Z-ul alfabetul ia sfârşit.

Zâna a făcut un semn

Cu bagheta ei de lemn

Şi în carte-au apărut

Tot ce-aicea aţi văzut.

Ac, balcon, carte, dulap,

Elefant, floare, gânsac,

Horă, inimioară, joc,

Liliac, motor, noroc,

Oaie, pat, rachetă, sac,

Şarpe, tren, umbrelă, ţap,

Vapor, zarzăr … şi pe-ncetul

Ştim acum tot alfabetul.

Alfabetul lui Gigel

Ce e alfabetul oare?

Şir de porumbei în soare?

Stolul alb de porumbei?

Sau pe câmp turmă de miei?

Licurici sunt ori mărgele,

Literele subţirele?

Ce e alfabetul? Ce e?

Cred că e un fel de … cheie

Năzdrăvană, şi anume:

Să deschidă porţi spre lume.

Alfabetul

A: Ana ac cu aţă are.

B: Barbu bate toba tare.

C: Carmen cumpără curea.

D: Dinu spune: da, da, da!

E: Ene vede o pisică.

F: Fane fuge cu Fănică.

G: Gheorghe ghete noi ar vrea.

H: Horea râde: ha, ha, ha!

I: Ica a găsit inelul.

J: Jana joacă ,,Alunelul”.

K: Karla cară kilograme.

L: Laura leagă baloane.

M: Marina mănâncă mure.

N: Nică strigă în pădure.

O: Olga vrea un ou cât casa.

P: Petre prinde peşti cu plasa.

R: Radu a dresat un urs.

S: Silviu stă pe casă sus.

Ş: Ştefan sforăie în cort.

T: Tudor a mâncat un tort.

Ţ: Ţicu ţopăie spre ţap.

U: Ursula mută un dulap.

V: Voicu vesel ia cravata.

X: Xenia duce găleata.

Z: Zaharia zice: gata!