Poezii de Paşte

La paşti - George Coşbuc

Prin pomi e ciripit şi cânt,
Văzduhu-i plin de-un roşu soare,
Şi salciile-n albă floare
E pace-n cer şi pe pământ.
Răsuflul cald al primăverii
Adus-a zilele-nvierii.

Şi cât e de frumos în sat!
Creştinii vin tăcuţi din vale
Şi doi de se-ntâlnesc în cale
Îşi zic: Hristos a înviat!
Şi râde-atâta sărbătoare
Din chipul lor cel ars de soare.

Şi-un vânt de-abia clătinitor
Şopteşte din văzduh cuvinte:
E glasul celor din morminte,
E zgomotul zburării lor!
Şi pomii frunţile-şi scoboară,
Că Duhul Sfânt prin aer zboară.

E linişte. Şi din altar
Cântarea-n stihuri repetate
Departe până-n văi străbate
Şi clopotele cântă rar,
Ah, Doamne! Să le-auzi din vale
Cum râd a drag şi plâng a jale!

Biserica, pe deal mai sus,
E plină astăzi de lumină,
Că-ntreaga lume este plină
De-acelaşi gând, din cer adus:
În fapta noastră ni e soarta
Şi viaţa este tot, nu moartea.

Pe deal se suie-ncetişor
Neveste tinere şi fete,
Bătrâni cu iarna vieţii-n plete.
Şi-ncet, în urma tuturor,
Vezi şovăind câte-o bătrână,
Cu micul ei nepot de mână.

Ah, iar în minte mi-ai venit
Tu, mama micilor copile!
Eu ştiu că şi-n aceste zile
Tu plângi pe-al tău copil dorit!
La zâmbet cerul azi ne cheamă
Sunt Paştile! Nu plânge, mamă!

Psalm de Paşti - Adrian Păunescu

Ce bine mi-e a-ţi recunoaşte
Ştergarul alb de in la porţi,
Te-ai pregătit şi tu de Paşte,
Hristos a înviat din morţi.

Pe mal de râu mai cântă broaşte
Şi râu cântă-n contraforţi,
Reînviem şi noi de Paşte,
Hristos a înviat din morţi.

A re-nvia, a te mai naşte,
E darul crudei tale sorţi,
Să ne privim în ochi de Paşte,
Hristos a înviat din morţi.

Asinul ce pe pietre paşte
Te reînvaţă să suporţi,
Şi ani pustii, şi Zi de Paşte,
Hristos a înviat din morţi.

Şi vom muri, şi ne vom naşte,
Şi plini de sorţi, şi fără sorţi,
Dar vom avea o Zi de Paşte,
Hristos a înviat din morţi.

Mă poţi vedea, te pot cunoaşte,
Cum mă comport, cum te comporţi,
Când prin lumina grea de Paşte,
Hristos a înviat din morţi.

Creştine, ca să poţi renaşte,
Deschide crucii orice porţi,
Rectitoreşte-te de Paşte,
Hristos a înviat din morţi.

Învierea - Mihai Eminescu

Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii,
Al morţii rece spirit se strecură-n tăcere.
Un singur glas îngână cuvintele de miere,
Închise în tratajul străvechii evanghelii.

C-un muc în mâini moşneagul cu barba ca zăpada,
Din cărţi cu file unse norodul îl învaţă,
Că moartea e în luptă cu vecinica viaţă,
Că de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-şi prada.

O muzică adâncă şi plină de blândeţe
Pătrunde tânguioasă puternicile bolţi:
,,Pieirea, Doamne sfinte, căzu în orice colţ,
Înveninând pre însuşi izvorul de vieţe.

Nimica înainte-ţi e omul ca un fulg,
Ş-acest nimic îţi cere o rază mângâioasă,
În pâlcuri sunătoare de plânsete duioase
A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg.”

Apoi din nou tăcere, cutremur şi sfială
Şi negrul întuneric se sperie de şoapte …
Douăsprezece pasuri răsună … miez de noapte …
Deodată-n negre ziduri lumina dă năvală.

Un clocot lung de glasuri vui de bucurie …
Colo-n altar se uită şi preoţi şi popor,
Cum din mormânt răsare Hristos învingător,
Iar inimile toate s-unesc în armonie.

,,Cântări şi laude-nălţăm
Noi, Ţie Unuia,
Primindu-L cu psalmi şi ramuri,
Plecaţi-vă, neamuri,
Cântând Aleluia!

Hristos a înviat din morţi,
Cu cetele sfinte,
Cu moartea pre moarte călcând-o,
Lumina ducând-o
Celor din morminte!”

Învierea lui Iisus - Petre Dulfu

Ziua sâmbetei trecând,

Şi dumineca sosind,

Până nu se-albi de zi,

Un cutremur se simţi.

Şi precum l-ai săi Le-a spus,

Învie din morţi Iisus.

Înger din cereasca ceată

Sta pe piatra-n lături dată.

Straie albe el avea,

Ca un fulger strălucea.

Paznicii când îl văzură,

La pământ, ca morţi, căzură.

Magdalena-ndurerata,

Cu vreo trei femei plecat-a

De cu zori … miresme-a dus

La mormântul lui Iisus.

Când ajuns-au la intrare,

Se-ntrebau cu-ngrijorare:

„Cine oare să ne dea

La o parte lespedea?”

Acolo intrând, văd, iată,

Piatra la o parte dată.

Dar pe Domnul, când privesc,

Jos în groapă nu-l zăresc …

Ochii-n sus când ridicară,

Îngeri, doi, li s-arătară.

Le era strălucitoare

Faţa, ca luciosul soare …

Mute dânsele-i priveau.

Îngerii grăitu-le-au:

- Printre cei înmormântaţi,

Pe Iisus de ce-L cătaţi?

Din mormântu-I s-a sculat!

Iată locul unde-a stat!

Spuneţi şi la ucenici,

Că El nu mai este aici!

A pornit nainte-acum

Pe al Galileei drum.

Mergeţi! Acolo aveţi

Azi cu toţii să-L vedeţi!

În ziua de Paşti - Elena Farago

Toţi copiii azi se îmbracă
Cu ce au ei mai frumos,
Şi părinţii lor le cântă
Învierea lui Hristos.

Şi la masă ciocnesc astăzi
Toţi copiii cei cuminti,
Ouă roşii şi pestriţe,
Cu iubiţii lor părinţi.

Toţi copiii azi sunt darnici,
Căci ei ştiu că lui Hristos,
Îi sunt dragi numai copiii
Cei cu sufletul milos.

Şi copiii buni la suflet,
Azi cu bucurie dau,
Cozonaci şi ouă roşii

La copiii care n-au.