Boli cardiace de cauza infectioasa II

Si in tifosul exantemic s-a semnalat, destul de frecvent, o miocardita, care poate debuta fie la inceputul bolii de fond, cand comporta un prognostic sever, fie in cursul acesteia. Afectarea miocardului se manifesta clinic prin tahicardie accentuata si diverse tulburari de ritm. Anomaliile electrocardiografice, care apar adesea in evolutia bolii, dispar odata cu vindecarea tifosului.

De asemenea, in bruceloza – boala provocata de microorganisme din familia Brucellaceae - putem intalni manifestari cardiace, care se pot situa pe prim plan clinic. Boala poate interesa deopotriva endocardul, miocardul sau pericardul. Determinarea cardiaca se depisteza cu ajutorul electrocardiogramei, care evidentiaza diverse tulburari de ritm cardiac, ce dureaza pe toata perioada bolii. In evolutia bolii pot aparea complicatii grave (pericardite acute, endocardite infectioase etc.), destul de rezistente la terapie.

Complicatiile cardiace pot fi observate si in infectiile meningococice, responsabile de aparitia meningitei cerebrospinale. Meningococul poate determina afectarea solitara a unuia dintre straturile inimii sau toate cele trei straturi deodata, cu sau fara infectia meningeala concomitenta. Mai frecvent sunt semnalate endocarditele infectioase, cu evolutie acuta sau cutanata si pericarditele serofibrinoase si purulente. Miocardita se intalneste mai rar, dar are o evolutie mai severa, datorita abceselor microscopice sau macroscopice care distrug fibrele musculare miocardice.

Si pneumonia, afectiune pulmonara cu evolutie febrila, poate leza oricare din componentele inimii. Pneumococul – agentul etiologic al pneumoniei si al unor procese supurative ale arborelui respirator – poate determina, in formele hipertonice, leziuni cardiocirculatorii severe, ce pot imbraca aspectul clinic al insuficientei cardiace sau al insuficientei circulatorii acute. Insuficienta cardiaca eate intalnita mai rar si apare mai frecvent la varstnici si la bolnavii cu leziuni cardiace preexistente (valvulopatii, miocardiopatii, coronaropatii etc.).

Inima mai poate fi interesata si in infectia tuberculoasa. Cel mai frecvent, bacilul tuberos determina o pericardita cu revarsat lichidian, cu caracter serofibrinos si mai rar hemoragic sau purulent. Miocadrul si nedocardul sunt mai rar afectate de infectia bacilica, leziunile acestor doua componente cardiace fiind aproape totdeauna asimptomatice.

Responsabile de unele cardite sunt si infectiile virale. Aproape toate virusurile pot produce miocardite acute, insa enterovirusurile si, in special, virusul Coxsakie prezinta un tropism electiv pentru inima. Manifestarile cardiace pot aparea fie in peioada de evolutie a infectiei virale, fie in convalescenta. Tabloul clinic poate fi destul de polimorf, mergand de la absenta oricarui simptom, la anomalii electrocardiografice, insuficienta cardiaca acuta, scaderea tensiunii arteriale si moarte subita. Deseori dupa vindecarea aparenta a bolii, carditele virale pot avea un potential evolutiv, prezentandu-se ulterior ca o miocardopatie idiopatica sau pericardita constrictiva.

Uneori, infectia gripala se poate complica cu miocardita gripala, in unele cazuri imbracand forme grave, in functie de tipul epidermic. Sunt prezente dilatatii importante ale inimii, cu tulburari de ritm, cianoza, hipotensiune arteriala, dispnee, ce pot evolua catre un deznodamant fatal. Cel mai adesea fenomenele sunt usoare si retrocedeaza in timp.

S-au mai consemnat leziuni discrete de miocardita si in parotidita epidemica, mononucleoza infectioasa si hepatita epidemica, fara consecinte demne de retinut.

Asadar, din cele relatate se poate conchide ca exista o serie de boli infectioase si febrile care pot provoca complicatii cardiace, trecand uneori neobservate sau, dimpotriva, avand o evolutie din cele mai severe.

Dr. M. Nuta

Boli cardiace de cauza infectioasa I