Poezii de Florii

E sarbatoare la Florii

Autor: Petru Dugulescu

E sarbatoare la Florii -
Cum n-a mai fost vreodata,
Caci Cel prezis de profetii,
Azi in Sion se-arata.

Smerit, cu chipul Sau senin,
Inconjurat de gloate,
Isus, calare pe asin,
Coboara spre cetate.In maini, cu crengi de palmier,
Ii ies multimi in cale;
Rasuna al Iudeii cer,
De cant si osanale.

Rasuna coruri de copii
Multimea se tot strange,
E sarbatoare la Florii,
Dar Imparatul plange:

"Ierusalim, Ierusalim,
Ce mi-ai respins iubirea
Si darul pacii cel sublim -
Iti plang nenorocirea.

Dusmanii vor imprejmui
Tot zidul tau cu schele,
Iar pentru mame si copii
Veni-vor vremuri grele."

Cu lacrimi calde pe obraz
Plangea Ierusalimul ... ,
Dar plansul lui mai scalda azi
New Yorkul si Kremlinul.

Vazduhul Terrei e brazdat -
De undele divine,
Iar orologiile bat
Sfarsitul care vine.

E sarbatoare pe pamant
Si lupta pentru pace,
Se flutura lozince in vant,
Dar Printul pacii tace.

Azi, nu romani si nici barbari,
La porti vin cu stafeta,
Ci mii de monstrii nucleari -
Ameninta planeta.

E sarbatoare si e joc
Si muzicile canta,
Dar pace tu nu ai deloc
Si moartea te-nspaimanta.

El hotaraste iar o zi
Azi, cat se poate spune,
Pe Printul pacii-L poti primi,
Nu amana pe maine!

Floriile!

Autor: Maria Corb

Nu-i bucurie, sufletu-mi s-aline
Mai mult ca bucuria de-acum.
De-aceea eu m-aplec in rugaciune
Si-Ti multumesc! Atata pot sa-ti spun!

Nu-i biruinta sa ma-nvioreze
Mai mult ca biruinta de-acum
Truditu-mi suflet vrea sa-ngenuncheze
In adorari. Si asta vreau sa-Ti spun!

Nu-i lacrima mai dulce ca aceasta
Din ziua de Florii. Acea de-acum.
Cu stropi de har imi lumineaza fata
Si Te iubesc !Si vesnic o sa-Ti spun!

Portita de-ndurare si iubire
Si mangaiere pentru tot imi esti!
De astazi, intristarea-n bucurie
Se va schimba. Fiindca ma iubesti!

De-acuma doar m-aplec in adorare
Si mult, imi strang al lacrimei izvor.
Iar inima de-atat alint tresare
Dupa Faptura-Ti, frematand de dor!

O, vino capul sa-mi aplec in pace,
Pe pieptul Tau. Si sa suspin de drag!
Si-n dulce somn, cand, muta firea tace
Sa ma rapesti la tronul Tau prea'nalt. Amin

Ruga pentru Duminica Floriilor

Autor: Ion Minulescu

Dezleaga-ma, Parinte, de ce-am jurat sa fiu
Si iarta-ma ca-n viata n-am fost decat ce sunt -
Un cantec prea devreme, sau poate prea tarziu,
Un ropot scurt de ploaie
Si-un mic vartej de vant...
Dezleaga-ma de vina de-a fi-ncercat sa fac
Granit din caramida
Si, bronz din baligar,
Colan de pietre scumpe din samburi de dovleac
Si-un Pegas cu-aripi duble din clasicul magar...
Si iarta-ma ca-n viata n-am fost decat asa
Cum te-am vazut pe tine -
C-asa credeam ca-i bine!...
Dar azi, cand vad ca-i altfel de cum am vrut sa fie,
Stropeste-mi ochii, Doamne, cu stropi de apa vie,
Reteaza-mi mana dreapta
Si pune-mi straja gurii,
Alunga-mi nebunia din scoartele Scripturii
Si-apoi desprinde-mi chipul de pe icoana Ta
Si fa sa uit c-odata am fost si eu ca Tine!...