|
Marea Bariera de Corali
 Marea Bariera de Corali din Australia este una dintre cele 7 minuni ale lumii naturale, este mai mare decat Marele Zid Chinezesc si singura structura vie de pe planeta observabila din spatiu. Este cel mai intins organism viu de pe planeta, cuprinzand aproximativ 3.000 de recife si 300 de insule ce se intind de-a lungul a 2.600 kilometri si acopera o suprafata de 344.400 km² (mai mare decat Irlanda si Marea Britanie impreuna). Recifele sunt rezultatul a 10.000 de ani de activitate, in timpul carora oceanul s-a ridicat pana la nivelul actual, dupa ultima era glaciara.
Din anul 1981, Marea Bariera de Corali face parte din patrimoniul mondial UNESCO.
Descoperirea Marii Bariere de Corali
In 1.606, pe aici a trecut spaniolul Luis Vaez de Torres, impins de furtuna dincolo de extremitatea statului Queensland, prin stramtoarea care astazi ii poarta numele.
A urmat capitanul Cook, a carui corabie HSM (Her Majesty Ship) Endeavour a fost prinsa si grav avariata intre recif si continent, in 1.770.
Dupa el a venit capitanul Bligh, care, in 1.789, si-a dus camarazii infometati si revoltati de pe Bounty printre recife spre apele calme de dincolo de ele.
Joseph Banks, botanistul de pe vasul Endeavour, a fost uimit de aceste locuri si de caracterul unic al Marii Bariere de Corali. Dupa ce corabia a fost reparata, el a scris: „Un recif ca acela prin care tocmai am trecut este lucru rar cunoscut in Europa sau oriunde altundeva decat in aceste ape. E un zid de corali ridicandu-se perpendicular din oceanul fara fund“.
De atunci, generatii intregi de exploratori, oameni de stiinta si turisti au catalogat reciful si minunile sale. Acesta se intinde pe mai mult de 2.600 km paralel cu linia de coasta nord-estica a Australiei, serpuind dupa conturul placii continentale. Reciful este alcatuit din plute si insulite de corali legate intre ele, in diverse stadii de dezvoltare si separate prin canale inguste, intortocheate. In unele locuri, precum langa Capul Melviile din nord, reciful este o panglica subtire de corali, in timp ce langa Capul Manifold din sud sunt plute de pana la 320 km latime.
Viata in Marea Bariera de Corali
Aceasta structura recif este compusa si construita din miliarde de organisme mici, cunoscute sub numele de corali polipi. Desi baza acestui organism este moarta, suprafata este vie si creste in medie cu 15 cm pe an. Algele care traiesc in interiorul unui polip tes un adevarat schelet calcaros si inmultirea acestora a dus la formarea recifelor, unele vechi de milioane de ani. Coralii, aflati pe fundul oceanului au toate formele si culorile, ceea ce ofera un spectacol submarin inedit.
Pretiosul loc aduna pe suprafata sa culori superbe precum: azur, indigo, safir si alb din cel mai pur.
Coralii au fost clasificati initial ca plante. Culorile si modelele lor delicate au inspirat compararea recifului cu o gradina in care coralii sunt flori. Si intr-adevar, cand tentaculele coralilor se leagana in apele limpezi si calde sau se deschid ca niste flori cand se pregatesc sa-si prinda prada, nu e greu sa-ti imaginezi intregul recif ca pe o imensa plantatie. Dar analogia este falsa: polipii de corali, ale caror schelete externe cretoase contin substanta solida a unui recif de corali, sunt animale nevertebrate inrudite cu anemonele de mare. Spre deosebire de anemone insa, corpul moale, cu multe capete ale unui polip de coral are un invelis dur, pe care il creeaza cam la fel cum isi construieste casa un melc. Fiecare afloriment de coral consta dintr-o baza de schelete ale mai multor generatii de corali morti acumulate si un invelis de suprafata din polipi de coral vii, care ies prin despicaturi sau gauri din carapacele lor pentru a captura hrana. Pentru a construi recife, coralii depind de algele unicelulare care traiesc lipite de corpurile lor intr-o relatie reciproc avantajoasa. Algele sunt ocrotite de coral si isi extrag nutrientii din lichidele corporale ale acestuia; si pentru ca algele sunt plante, ele pot folosi lumina soarelui pentru a produce hrana, o parte din aceasta fiind absorbita de corali. Mai important, ele permit coralilor sa transforme sarurile de calciu din apa marii in carbonat de calciu pentru a-si forma scheletele. Fara alge, polipii de coral ar fi niste anemone de mare care traiesc in colonii si recifele de corali n-ar exista.
Recifele se formeaza numai in conditii stricte. Apa limpede, de mica adancime care permite patrunderea luminii solare e esentiala; nu exista recife vii in ape mai adanci de 150 m. Apa trebuie sa fie curata: orice sediment impiedica tentaculele coralului sa prinda hrana, iar temperatura trebuie sa fie de minimum 21º C tot anul. In sfarsit, scheletele de coral trebuie sa se ancoreze de ceva solid, deci e nevoie de un fund de mare stancos. Coloniile de corali se formeaza oriunde se intrunesc aceste conditii; ca urmare, multe din insulele ce marginesc coasta Australiei au franjuri de corali.
Exista aproximativ 400 de specii de corali pe Marea Bariera, extrem de variate ca forma, dimensiuni si culoare. Unele sunt microscopice, altele (precum coralul-creier, ale carui forma si santuri de suprafata amintesc de un creier uman) pot atinge latimea de 2 m. La extremitatile recifului sunt specii cauciucoase, capabile sa reziste la presiunea valurilor puternice, in timp ce varietatile delicate, ca o dantela, trebuie sa se adaposteasca in ape mai linistite. Exista corali in forma de evantai, de cupola, de bice si de coarne, copaci si flori in miniatura. Asa cum apele care-i adapostesc au culori de la alb pana la azuriu si indigo, si coralii au culori de la roz pal pana la rosu inchis, galben tare, albastru si verde stralucitor.
Miliarde de vietati traiesc aici in simbioza, Marea Bariera de Corali cuprinzand: 400 de tipuri de corali, 5.000 de specii de moluste, 1.500 de specii de pesti, 215 specii de pasari, 30 de specii de balene si delfini, 14 specii de serpi de mare, 6 specii de testoase. Recifele sunt vitale pentru supravietuirea catorva specii pe cale de disparitie, atat de vitale, ca in 2004, s-a marit gradul de protectie al zonei cu aproximativ 30%.
In mediul foarte competitiv al recifului, un loc la soare este important si diversele specii si-au dezvoltat moduri proprii de a se asigura ca obtin lumina de care au nevoie. Unele isi intrec concurentii: multe dintre speciile de corn de cerb (Acropora), de exemplu, se pot extinde cu pana la 26 cm2 pe an. Altele isi pot schimba forma in functie de adancimea apei in care sunt ancorate, aplatizandu-se in ape adanci, unde lumina e putina si transformandu-se intr-un fel de „degete“ inalte, acolo unde soarele patrunde puternic.
Adancimile, gradul de claritate si de calm, temperaturile si tipurile de hrana diferite ale recifului inseamna ca mii de forme de viata pot gasi exact conditiile de care au nevoie. Se estimeaza ca peste 1.500 de specii de pesti si de crustacee, in afara de anemone, viermi, bureti si pasari, traiesc in Marea Bariera de Corali si in jurul ei; coralul insusi constituie doar 10% din viata recifului. Castravetele de mare nevertebrat are un rol esential in protejarea structurii recifului, pentru ca fragmentele microscopice de cochilie si de nisip pe care le secreta coboara in fundul oceanului, lipind crapaturile din fundatiile de coral.
Multi pesti au trebuit sa se specializeze pentru a face fata solicitarilor vietii pe recif. Pestele fluture forceps, de exemplu, si-a dezvoltat un bot lung, ca un tub, pentru a putea perfora fisuri in cautarea hranei. Pestele buzat curatitor cu dungi albastre intretine sanatatea altor specii mancand parazitii lipiti de ei. Pestele socat uita de instinctul pradator si ramane ca in transa, cu gura si branhiile deschise, in timp ce pestele buzat extrage parazitii, chiar din gura lui. Pestii din familia Bleniidae, in schimb, s-au adaptat pentru a arata si a se comporta exact ca pestii buzati; dar in loc sa indeparteze parazitii de pe alti pesti, ei musca din ei.
Unii pesti de pe recif atrag atentia asupra lor prin coloritul strident, probabil pentru ca avantajele de a fi vazuti de o pereche potentiala depasesc pericolele reprezentate de pradatori. Altii au un camuflaj extraordinar; pestii scorpion sunt drapati cu aripi de piele, pentru a semana cu stancile acoperite cu alge. Pana cand vad prada, stau nemiscati, apoi se deplaseaza cu o viteza uluitoare. Bibanii de mare pot sa-si schimbe instantaneu culoarea si modelul pentru a se confunda cu mediul. Totodata si-au adaptat gura si falcile, care se deschid atat de mult, incat pot suge prada direct in tubul digestiv.
Viata recifului este sezoniera: octombrie, noiembrie si decembrie sunt luni cu viata subacvatica activa de imperechere; din ianuarie pana in mai este o gradinita ce invadeaza apele din jurul recifelor; din iunie pana in septembrie este sezonul de pescuit al delicateselor.
Pericole care pot distruge Marea Bariera de Corali
Spectaculoasa viata marina si imprejurimile uluitoare fac din bariera de corali australiana una dintre cele mai mari minuni naturale ale lumii, cu toate acestea habitatul recifului de coral are un echilibru fragil, care poate fi usor tulburat de schimbari. In anii 1.960 si 1.970, Marea Bariera de Corali a fost amenintata cand populatia stelelor de mare cu coroana de spini, care isi varsa sucurile digestive pe coral si il omoara, s-a extins peste limitele normale. Aceasta s-a datorat vanatorilor de suveniruri care au golit reciful de tritoni – moluste pradatoare ce reduc de obicei numarul stelelor de mare. Protejarea tritonilor a redus din nou numarul stelelor de mare, dar unele parti ale recifului s-ar putea reface abia in 40 de ani.
Marea Bariera de Corali moare incet, incet si din cauza temperaturii prea mari a apei oceanului precum si din cauza poluarii din ce in ce mai accentuate. Exista unele proiecte de lege care au ca scop restrictionarea si limitarea accesului in zona pentru vasele de croaziera dar problema este mult mai mare – incalzirea globala este un proces ireversibil.
Reciful face fata tuturor, furtuni si valuri ucigase, dar in secolul XXI, amenintarea cea mai mare este omul. Aborigenii vaneaza si pescuiesc de secole in apropierea recifului, fara a-l afecta. In secolul XX, insa, au aparut deja cicatricile lasate de pescuitul intensiv, vanatoarea de balene, comertul cu melci marini afumati si goana dupa pretioasele perle. Declararea zonei ca Parc National a limitat aceste riscuri, dar turismul este atent controlat.
Chiar si in aceste conditii, unii specialisti considera ca reziduurile deversate de statiunile turistice au provocat o recenta inmultire exploziva a stelelor de mare cu spini, si ca resturile alimentare au provocat inmultirea peste masura a populatiei de pescarusi.
Pe langa schimbarile climatice, poluarea aerului si actiunea omului, transportul si accidentele de navigatie pot declansa un adevarat dezastru ecologic in zona. Sunt peste 1.600 de epave cunoscute in Marea Bariera de Corali. In 3 aprilie 2010, un cargou chinezesc a esuat deversand pana la 4 tone de ulei si vopsea toxica, ceea ce a provocat pagube importante recifului, lasand “o cicatrice de aproape 3 kilometri lungime si cu o latime de 250 de metri”.
De asemenea, faptul ca rata de crestere a coralilor din Marea Bariera este cea mai mica din ultimii 400 de ani, este un semnal ingrijorator cu privire la sanatatea oceanelor. Acest lucru ar putea amentinta o mare varietate de ecosisteme marine care se bazeaza pe recife.
O echipa de la Australian Institute of Marine Science a studiat 328 de colonii de corali din 69 de recife si a descoperit ca procesul calcifierii, ce le da coralilor rezistenta si structura, a scazut cu 13,3% din 1.990. La aceasta rata, procesul de constructie a recifului se poate opri in 2.035, cauzand distrugerea Marei Bariere, informeaza Daily Telegraph.
“Recifele vor incepe sa se sparga, vor fi asuprite de alge. Reciful va mai exista, dar va fi foarte diferit de ceea ce exista acum si nu va mai fi atat de divers”, a declarat liderul cercetatorilor Glen De'ath. Distrugerea Barierei va avea un efect devastator asupra pestilor si vietatilor marine care folosesc gradinile acvatice drept adapost sau crese.
Mostrele au fost colectate de-a lungul unei perioade mai lungi de timp, din 1.983 pana in 2.005, si includ atat indivizi tineri, de numai 10 ani, cat si adevarati “veterani”, vechi de mai bine de 400 de ani.
Echipa de cercetatori a folosit raze X pentru a studia cercurile anuale de crestere ale fiecarei colonii si a masurat cat de repede au sedimentat aragonita, de-a lungul anilor. Ei au calculat medii de crestere pentru toate coloniile ultimului secol si au ajuns la concluzia ca acestea erau chiar infloritoare la inceputul secolului XX. Din 1.900, reciful a cunoscut o dezvoltare aproape spectaculoasa, pana in 1.970, cand a intrat intr-o recesiune a calciului. Din 1.990, cresterea a incetinit cu aproximativ 14% si continua. Acum, rata de crestere este chiar mai mica decat la inceput, in 1.900.
La 10 dintre colonii, echipa a sapat mai adanc in corali, pentru a obtine mostre vechi de 4 secole. Avand aceste date, ei au putut compara recenta incetinire, cu “performantele” recifului incepand cu anul 1.572, pe cand Elizabetha I era inca Regina Angliei. In ciuda faptului ca era o mostra de mici dimensiuni, evidentele au fost de ajutor pentru a dovedi o mare asemanare intre cele 2 tipare - Reciful a prosperat timp de 400 de ani, adaugand calciu constant, pana la decaderea din 1.960.
Echipa da vina pentru incetinirea ratei de crestere a coralilor pe o combinatie a incalzirii globale cu nivelul aciditatii oceanului si scaderea continutului de carbonati din apa de mare.
Pentru ca si generatiile viitoare sa se poate bucura de aceasta minunatie a naturii, specialistii duc o lupta permanenta pentru a descoperi si contracare efectele negative care ar putea duce la distrugerea Marii Bariere de Corali.
Surse si Adrese Web Utile
Related news items:
Newer news items:
Older news items:
|
