|
Patrunjelul - leguma dietetica, condiment si medicament
 Patrunjelul, leguma cunoscuta de toata lumea, se pare ca este original din partile rasaritene ale Marii Mediterane, dupa altii ar fi originar din Sardinia. Cunoscut de greci si romani, Hipocrate si Dioscoride, il recomandau ca diuretic. Aceleasi proprietati ii atribuiau Galen, Averoes, Constantin Africanul.
Un rol important in raspandirea patrunjelului in Franta l-a avut Carol cel Mare (768-814) care a dat o dispozitie speciala ca aceasta planta sa fie cultivata pe teritoriul Frantei.
Patrunjelul, din antichitate si inclusiv evul mediu, in scopuri medicinale era folosit in mod empiric. Abia dupa ce analizele chimiei moderne, au aratat ca toata planta, adica frunzele, radacina si semintele, contin o serie de substante si anume: un ulei eteric bogat in apiol (un produs inrudit cu camforul), miristicina – un eter cu schelet de benzen, o serie de flavonozide precum: apiozida, luteozida, furanocumarine, vitamine (A, B1, B6, C, PP), saruri bogate in Ca, Fe, Mg, zaharoza, precum si substante pectice, patrunjelul incepe sa fie folosit pe scara larga ca leguma dietetica si condiment, precum si in scopuri terapeutice.
Frunzele de patrunjel, bogate in vitamina C, sunt nelipsite in arta culinara, iar in medicina se folosesc pentru a calma intepaturile de insecte, iritatiile pielii, contuziile si echimozele.
Semintele, in doze de 0,5-1 g, la un pahar, sunt folosite ca diuretic si carminativ (calmeaza durerile abdominale si favorizeaza evacuarea gazelor din intestin).
Apiolul sub forma de capsule de 200 mg se foloseste ca hipotensiv, dar mai ales ca emenagog (produce aparitia fluxului menstrual intarziat sau suprimat), in tratamentul dismenoreei (menstruatiei cu dureri) sau amonereei (absenta ciclului menstrual).
Un decoct puternic de patrunjel cu suc de lamaie, se poate folosi la indepartarea pistruilor. Se spala dimineata si seara.
Newer news items:
Older news items:
|
