Arma Apheloriei - cianura de potasiu

Cand colonia de furnici a fost instiintata de aparitia unui miriapod, asupra intrusului s-a napustit un detasament de insecte razboinice. Furnicile au atacat miriapodul cu inversunare, infigandu-si mandibulele in numeroasele lui picioare. Dar, subit, lucrurile au luat o intorsatura neasteptata. Cuprinse de panica, furnicile au inceput sa se retraga in dezordine, nesigure pe picioarele lor, ca bete. Din cand in cand isi frecau mandibulele de pamant, incercand parca sa si le curete. In tot acest rastimp miriapodul nu facuse insa nicio miscare pentru a se apara de atacanti. Trupul lui devenise lucios, de parca s-ar fi acoperit cu un lichid. Era, intr-adevar un lichid, continand una din cele mai puternice otravuri: cianura de potasiu.

Se stie ca, chiar o doza foarte mica de cianura de potasiu, provoaca moartea prin paralizarea cailor respiratorii. Cu atat mai suprinzatoare a fost deci descoperirea de catre entomologi a unor vietuitoare care produc aceasta puternica otrava. Dealtminteri, s-a observat, mai de mult, ca, anumite specii de miriapode emit un miros de midale amare, specific cianurii.

Asezand cateva miriapode intr-un vas de sticla si introducand apoi in acelasi vas alte insecte sau animale mici, entomoloii au constatat ca acestea mor otravite. Asa a intrat in atentia specialistilor o specie de miriapode destul de raspandita, Apheloria corrugata. Avand o lungime de 5 cm cu corpul cafeniu stropit cu galben, uneori cu roz, ele traiesc in paduri, adapostindu-se in frunzisul putred sau sub pietre.

Experiente de laborator au aratat ca nu sufera ele insele de pe urma cianurii pe care o produc, continuand sa se miste, vioaie, in vasele inchise pline de vapori atravitori. De altfel, ele secreta otrava numai cand se simt in primjdie. Mecanismul de secretie nu e inca cunoscut; se banuieste, insa, ca aparitia cianurii de potasiu e rezultatul unei reactii chimice provocata in organismul insectei de semnalul primejdiei. Odata decansata, reactia nu se poate opri brusc, intrucat secretarea cianurii, apoi a vaporilor, dureaza vreo douazeci de minute. Cu alte cuvinte, Apheloria corrugata procedeaza ca un chimist care, adaugand un acid bicarbonatul de sodiu, de pilda, obtine bioxid de carbon, ale carui emanatii nu inceteaza decat odata cu consumarea sarii.

Apheloria corrugata e inarmata pana in dinti cu glande secretoare de cianura de potasiu. Mai exact, are cate o glanda deasupra fiecarui picior. Insecta este insa economa: nu-si iroseste otrava. Daca, de pilda, ii atingem un picior, picatura de lichid otravitor apare numai in dreptul acelui picior. Cantitatea de otrava este proportionala cu demensiunile inamicului: pentru vetuitoare mici (furnici, de exemplu) Apheloria secreta mai putina cianura decat pentru un dusman de dimensiuni mai mari, impotriva caruia se apara cu doze mair, secretate de toate glandele simultan. Un asemenea dusman poate fi o broasca, de pilda, un animal mai mare decat Apheloria. Entomologii au asistat de multe ori la spectacole uimitoare: o broasca urmareste o Apheloria, o prinde cu limba ei lipicioasa; in clipa urmatoare, insa, o scuipa si cu miscari carahioase se sterge grabita pe limba. Pana si unele pasari si mamifere (gaita, oposumul, sconcsul) manifesta o grabita repulsie fata de Apheloria.

Dupa parerea entomologilor, ar fi interesant si util de aflat, cum izbuteste Apheloria sa reziste cianurii de potasiu pe care o produce. Caci vaporii otravitori care ucid fiintele din jur, ar trebui sa atace si caile respiratorii ale ei, ceea ce nu se intampla insa. Poate ca explicatia acestui fenomen ar dezvalui antidotul cumplitei otravi care este cianura de potasiu.