Zeii greci - Artemis

Artemis (Ἄρτεμις) este, în mitologia greacă, zeiţa vânătorii, asimilată de timpuriu de către romani cu Diana, o veche divinitate de origine italică. Artemis, sora geamana cu Apollo, era fiica lui Zeus şi a Letonei (copila titanului Coeus si a titanidei Phoebe). La început a avut aceleaşi atribute cu fratele ei: era o divinitate răzbunătoare, care semăna molimi şi moarte printre muritori. Artemis îşi secondează fratele în numeroase acţiuni: îl însoteşte în exil atunci cand Apollo ispăşeşte pedeapsa pentru omorarea balaurului fabulos Python, chinuitorul mamei sale Letona, e alături de el în războiul troian, sprijinind oştirea grecilor ahei, participă împreună la uciderea celor 12 copii ai Niobei, muritoarea care a avut îndrazneala să o sfideze pe aceeaşi Letona, şi altele. Când Apollo ajunge să fie identificat cu Helios (Soarele), Artemis e identificată cu Selene (Luna).

Mai târziu, Artemis capată atribute de zeitate binefăcătoare: ea era, de pildă, considerată protectoare a câmpurilor, a animalelor şi a vindecărilor miraculoase. În calitatea sa de zeiţă a vânătorii era înfătişată ca o fecioară sălbatică, singuratică şi care cutreiera pădurile însoţită de o haită de câini, dăruiţi de Pan, ucigând animalele cu arcul şi cu sagetile ei făurite de Hephaestus. Insensibilă la dragoste, îi pedepsea pe toţi cei care încercau să se apropie de ea. Două întâmplări cumplite stau mărturie în acest sens. Prima se referă la Actaeon, un vestit vânător, care, zărind-o pe Artemis nudă, în timp ce se îmbăia, împreună cu nimfele, în apele unui râu, stârneşte mânia îngrozitoare a zeiţei, care îl transformă într-un cerb. Sub această înfăţişare, nefericitul cerb va fi sfâşiat de către propriii săi câini, pe muntele Cithaeron. A doua faptă a Artemisei se referă la uciderea gigantului Orion, care, îndrăgostit şi el de zeiţă, va avea o soartă la fel de crudă. După o altă versiune mitică, va fi omorât de fratele geaman, Apollon, ca pedeapsă pentru cutezanţa sa. După moarte, Orion va fi, totuşi, transformat într-o constelaţie, care îi poartă numele. Dacă, la rându-i, zeiţa încercă să se apropie de vreun muritor, iubirea ei era rece si stranie, ca în cazul păstorului, de o rară frumuseţe, Endymion, adormit veşnic, de către Zeus, pentru a se menţine mereu tânăr. Totuşi, din unirea lor semilucidă, în amorţirea somnului, Artemis va naşte 50 de fete (!).

Citeşte mai multe informaţii despre toţi zeii greci pe http://www.interferente.ro/Zeii-greci.html.