Vorbe, fapte, post si rugaciune

Toate va sunt voua slobode, dar nu toate va sunt de folos.

Cuvintele sfantului si prea luminatului Apostol Pavel niciodata nu dau mai mult de cugetat omului crestin decat chiar acum, in preajma Postului cel mare, care duce la suferintele patimilor lui Iisus, iar prin moartea Lui cea de pe Cruce si prin minunata si dumnezeiasca lui Inviere, la luminatul praznic al mantuirii sufletului omenesc.

Ele trebuie sa faca parte din preocuparile cele mai sarguincioase atat ale acelora care in intervalul de timp al zilelor dulci n-au pus nicio infranare in calea indestularii poftelor si nu au departat de la dansii nimic din ce au dorit ochii si toate simtirile lor, cat si acelora care pe langa toata liberatea carnavalului n-au uitat sa tina cumpatul oranduielilor crestinesti. In pragul postului cel mare, si unii, si altii, trebuie sa cautam talcul plin de folos al cuvintelor Sfantului Apostol Pavel.

Cu atat mai mult trebuie cautat acest talc, cu cat alaturi de preotii purtatori de grija a izbavirii noastre sufletesti, si lumina stralucita a stiintelor medicale din acest veac ne arata zi de zi si pas de pas adevaratul sfant si cat Cerul de inalt al sfaturilor apostolice:

Nu toate va sunt si spre folos, cate va sunt slobode.

Nici orbii, nici nebunii nu pot calca pese flacarile arzatoare ale acestui ceresc adevar, fara de a se parjoli mai curand ori mai tarziu.

Cuvintele bine sfatuitoare ale invatatului Apostol se adreseaza cu egala putere de folos atat sufletului, cat si trupului omenesc.

Nu trebuie sa uitam de parte referitoare la sufletul omennesc, dar de buna seama nu va strica sa cunoasca orice roman si crestin talcul ce-l gaseste medicina vindecatoare si ramura ei prevenitoare de boli, igiena, in sfaturile marelui Apostol Pavel: Nu va sunt toate de folos, o, fratilor, cate va sunt slobode.

Daca s-ar tine socoteala de acest sfat venit din insiratiune dumnezeiasca, minunata masinarie a trupului omenesc, cu vigoarea ei indarjita si cu dibacia ei mare de a se adapta oricarui mediu si imprejurari, ar putea trai fara suparari peste un veac. Dar neluarea in socoteala a sfatului apostolic, care arata nerecunoasterea stiintei vietii, scade si nu trece mult peste jumatatea lungii unui veac, petrecut si acela in suparati, in boli, in otraviri, in reparatiuni si cure diferite.

Experienta medicala ne arata pas de pas ca omul acestui veac nu stie nici sa manance, nici sa bea, nici sa respire, ci lucreaza cu zor sa-si distruga echilibul vietii prin abuzuri, sa-si apropie sosirea batranetilor inainte de vreme si sa-si scurteze calea spre moarte. Cu alte cuvinte lucreaza mereu la propria sa decadere si-si sapa propria sa groapa.

Omul de astazi nesocoteste invatamintele experientei, nesocoteste tot soiul de otravuri, de care abuzeaza in mod nelimitat si fara intrerupere, incat sarmana masinarie nu are nici cel mai scurt ragaz sa se repare prin insusirile sale primite de la Creator.

Astfel, cauze multiple, ca abuzul zilnic prin mancare cu carnuri, prin bauturi alcoolice, vin, bere, tigari, care lucreaza neincetat, ani de zile asupra vigorii organelor, provoaca raniri asupra stomacului, a ficatului, a rinichilor, a plamanilor, a inimii, a creierului si nervilor, se produc apoi decaderi mari organice, slabiciune, ingrasare peste masura, naduseli, oboseala, arteroscelroza, guta, boala de zahar, pietre la ficat si la rinichi, boala de apa, care toate iutesc goana spre moarte ...

... dar ar trebui sa se stie ca Creatorul a dat cu iubirea sa de oameni si putinta de inoire a fotelor vietii, readucand pe omul cazul in prapastia suferintelor pe campia luminoasa a vietii sanatoase si durabile. Si aceasta minune se poate infaptui, nu atat prin elexirul vrajit si cerut ca ajutor de la doctori, cat mai ales prin aplicarea legilor stiintei vietii, predicata de Apostolul sfant in epistola sa si de urmasii acestul Sf. Apostol: preotii, si aplicata cu intelepciune de doctorii crestini, care alaturi de invatatul Apostol zic: Fratilor, nu toate va sunt de folos, cate va sunt slobode!

Putinta de reinoire a fortelor vietii lasata de Dumnezeu este postul. Iisus Hristos, ca Fiul lui Dumnezeu, a cunoscut intelepciunea experientei, a petrecut in pustie patruzeci de zile in post si in rugaciuni.

Hristos, facatorul de minuni, a spus celui cu ceas rau (epleptic, otravit de mancari grase si bauturi tari): acest fel de boala nu trece decat prin post si rugaciune.

Doctorii crestini de astazi vindeca multe boli prin legile faptului: prescriu regim, care nu este altceva decat un fel de post, care da ragaz trupului bolnav sa se elibereze de otravirile cauzate de prea multe carnuri, bauturi, tigari. Ce dureros de mare este numarul acestor bolnavi!

Suntem in Postul Mare.

Sa nu asteptam decaderile trupesti prin boli, sa urmam legile strabunelor izbaviri sufletesti si trupesti, sa ne reinoim fortele vietii prin post, prin abtineri, prin ajunari.

Romanii si crestinii buni trebuie sa stie ca si pentru noi a spus Sf. Apostol Pavel: Fratilor, slobode va sunt toate, dar nu toate va sunt de folos!