Venetia - incidentul din 4 noiembrie 1966 si noul model de dezvoltare

Pe 4 noiembrie 1966, umflate de maree, de sirocco si de o furtuna care au afectat nordul Adriaticii, apele au invadat Venetia, nivelul acestora crescand cu 1,94 m. Centrul istoric al orasului a suferit imense pierderi. Gazul, apa, lumina si comunicatiile au fost intrerupte. In dimineata zilei de 5 noiembrie, sub un cer de plumb, inca plin de amenintari, Venetia purta amprenta celei mai oribile poluari cunoscute de laguna; totul era acoperit de un strat de pacura amestecata cu alge putrede si gunoaie de toate felurile. Dar nu era prima data cand Venetia oferea o asemenea imagine. Cronicile consemneaza si alte astfel de evenimente. Inundatia din noiembrie a fost insa un semnal de alarma nu numai pentru venetieni, ci si pentru intreaga lume. Venetia era in pericol de moarte: diguri de protectie abandonate, echilibrul hidrologic al lagunei rupt, biserici si palate in ruina, case de nelocuit, pereti imbinati de apa, mii de fresce si tablouri degradate, statui corodate de acizi industriali, ape poluate etc.

Reactii internationale si o „lege speciala”

Reactia internationala a fost pe masura emotiei! UNESCO a lansat o campanie mondiala, in urma careia specialistii din mai multe tari – intre care si din tara noastra –, numeroase fundatii, diverse grupuri culturale si organisme internationale au pus la un loc fonduri, pricepere si inteligenta pentru salvarea Venetiei. Pe de alta parte, guvernul italian a accelerat elaborarea uneor programe de amenejare si a votat faimoasa „lege speciala” din 16 aprilie 1973, un model in materie de planificare, amenajare si reglementare teritoriala. Este prima data in Europa cand o legislatie prevede, intr-o viziune globala, dezvoltarea unei intregi regiuni in raport cu problemele sale arheologice, istorice si, mai ales, ecologice.

Laboratorul pilot al unui nou model de dezvoltare

In laboratorul „marilor mase”, instalat pe Canalul Grande, in Palazzo Papadopoli si condus incepand din 1975 de profesorul Ottavio Vittori, se studiaza dinamica suprafetei globului, specialistii atacand numeroase domenii care intereseaza direct destinul Venetiei: geologia, oceanografia, meteorologia etc. Rezultatele acestor cercetari interdisciplinare releva ca Venetia s-a „scufundat” cu 12 cm pe secol, ca urmare a ridicarii nivelului oceanelor si marilor. La inceputul secolului XX aceasta scufundare era de 0,55 mm pe an. Ea se datora deformarilor tectonice profunde si tasarii progresive a solului devenit mobil din lipsa de aluviuni (apele – Adige, Brenta, Paive, Sile – ce se varsau in laguna au fost de multa vreme „deturnate”).

Prin anii 1960, aceasta scufundare ajunsese la 5,1 mm pe an, datorita consumului exagerat de apa din panza freatica, necesara rafinariilor si uzinelor de produse chimice. Incepand cu 1975 zona industriala este alimentata printr-un apeduct de apele raului Sile. Cresterea nivelului apelor subterane a avut ca urmare ridicarea cu 2 cm a centrului istoric. „Scufundarea” provocata de civilizatia industriala se poate considera ca o chestiune rezolvata, daca nu va interveni niciun alt factor perturbator. Ramane scufundarea naturala, care, fiind un proces destul de lent, lasa suficient timp specialistilor pentru a pregati din vreme „un plan de lupta”.

Un alt domeniu de cercetare al laboratorului il constituie studiul factorilor care dau nastere acelor maree periculoase. Este vorba de factori astronomici, hidrodinamici, atmosferici, geofizici.

Luandu-i in considerare, specialistii au elaborat un model matematic al comportarii mediului marin si lagunar. Rezultatul imediat: instalarea la Venetia a unei statii de previziune a „apelor inalte” (acqua alta). Prin datele oceanografice si meteorologice pe care le difuzeaza, statia serveste si navigatiei maritime si traficului portuar.

In laborator sunt efectuate, de asemenea, studii importante privind dinamica poluarii atmosferice si, in cadrul programului ARPEX, un studiu al dinamicii maselor de aer aflate deasupra muntilor. Dar cele mai importante proiecte pe care specialistii le au in vedere sunt legate de hidrologia lagunei. Un lucru este clar: se intervine intr-un ecosistem complex si fragil. De aceea nicio solutie nu este „ideala”, se urmaresc doar amenajari succesive si prudente, care sa salveze laguna si sa conserve frumusetea acestui uimitor oras numit Venetia.