Vasele antice

Cand un lichid este turnat intr-un vas de lut, porii acestuia absorb o anumita cantitate. Prin actiunea lor, bacteriile pot inlatura acest lichid din straturile de la suprafata lutului, iar componentii volatili, cu timpul, se evapora. In vasele antice, intr-un vas de lut ingropat in pamant, lichidul initial poate fi modificat prin reactii chimice lente.

Exista, totusi, posibilitatea ca, in ciuda tuturor acestor factori, sa persiste urme identificabile ale continutului initial al vasului, chiar daca vasul s-a spart si din el n-au ramas decat fragmente mici. Asa sustin 2 chimisti din Marea Britanie, care au efectuat cercetari cu ajutorul pirolizei. Practic, piroliza inseamna distrugerea prin foc, insa pentru un chimist ea inseamna incalzirea mostrei unei substante chimice complexe pentru dezintegrarea moleculelor ei in particule mai mici, care pot fi identificate.

In cercetarile actuale, aceste materii sunt incalzite si apoi analizate cu ajutorul unui spectometru de masa, un instrument care “sorteaza” substantele chimice in functie de greutatea lor moleculara. Aceasta tehnica este deosebit de utila la analiza unor mostre mici de uleiuri, grasimi, rasini si alte materii organice complexe. Continutul initial al vaselor si amorfelor din antichitate era in cea mai mare parte organic - vinuri, uleiuri, parfumuri, medicamente sau, in cazul urnelor funerare, ramasite umane.

Pentru a-si verifica tehnica, cei 2 chimisti au examinat resturi de vase descoperite la cateva santiere arheologice, unde continutul vaselor putea fi usor dedus pe baza altor date. Mostrele au fost alese din straturi arheologice avand varsta de 500 pana la 1.000 de ani, din santiere din Africa de Nord sau regiunea mediteraneana, unde umiditatea nu este prea mare. Daca tehnica respectiva va duce la aceleasi concluzii ca cele verificate cu ajutorul altor date, aceasta va putea fi folosita pe scara larga. Se spera ca, pe masura ce se vor face mai multe comparatii arheologice, metoda va fi perfectionata. Urmele lasate de vinul rosu pot fi deja deosebite de cele lasate de vinul alb.

In cursul acestor experimente s-a facut o descoperire interesanta in legatura cu olaritul. S-a observat ca vasele de lut mai recente din regiunea mediteraneana contin cantitati neobisnuit de mari de sulf. Astfel, s-a ajuns la concluzia ca aceste vase au fost arse in cuptoare in care focul era facut nu cu lemne, ci cu carbune (carbunele contine mult sulf). Se pare, deci, ca inca de la sfarsitul perioadei romane carbunele era utilizat ca sursa de energie in diferite ocupatii.