Valea Lotrului Voineasa

Una din partile tarii cele mai inzestrate in pozitii incantatoare si, in acelasi timp, una din cele mai putin cunoscute este frumoasa Valea Lotrului. Multi din cei care admira Alpi sau Tirolul a fi ramas uimiti de minunile privelistilor pitoresti de pe aceasta vale sau din muntii ce se gramadesc in jurul ei ca niste palcuri uriase. Ce e drept, excursiile pe valea si pe muntii Lotrului nu sunt tocmai usoare, in mai multe locuri avem de strabatut parti cu totul salbatice, putin cunoscute chiar ciobanilor de la stanile ce ne intampina pe ici pe colea, in loc de otelurile si statiunile alpine ale muntilor Elvetiei ... Toate greutatile insa la care se expune turistul prin regiunile Lotrului sunt rasplatite cu prisosinta prin placerile si deliciurile unei asemenea excursii. Pe vremuri, aceasta deplasare a fost dacuta si de printul mostenitor, strabatand valea Lotrului de la gurile lui pana la “iezerele” (lacuri alpine) de pe Mohoru din masivul Parangului, de unde izvorasc apele cristaline ale acestui rau voinic.

Trecand sub picioarele muntilor Boianului, Piatra Taiata, Gaurile, Carbunele ... Lotrul curge mai intai spre nord, apoi – in valea nespus de frumoasa intre Miereutu si Pravetu – schimba putin directia, indreptandu-se de la poalele Tampei spre est, iar dupa spre nordpest (la frontiera intre Romania si Austria). Mai departe curge spre sud-est pana la satul Malaia, de aici apele lui se indreapta catre est pana la Golotreni unde se varsa in Olt.

Lungimea totala a acestui cel mai important si cel mai voluminos afluent al Oltului este de 80 km, largimea albiei pana la satul Malaia de 30 m, iar mai departe de 70-100, podul la gurile lui este lung de 110 m. Adancimea variaza de la 0.75 m pana la 1.50 m, iuteala curentului de de la 2.50 m pe secunda. In tot cazul, apele lui, ajutate de zahazurile de la Voineasa, sunt vrednice de a duce pana la Brezoiu mii si mii de copaci taiati in padurile seculare de pe muntii lotreni. Iar de la Brezoiu undele lui duc acesti busteni legati in plute pana la apele Oltului, care la randul lor ii trimit la joagarile si fabricile ce mai exista in Ramnic, Slatina, sau chiar pana la Dunare.

Peisajul este incantator de-a dreptul ... Frumos, prea frumos este Lotru si la gurle lui si in Brezoia cu munca nu neintrerupta si febrila in serviciul joagarilor. Este prea frumos si la Silisea, si la Malaia si pe poteca salbatice spre Voineasa. In Voineasa este iar incantator, mai cu seama insa de-aici incolo spre Vidra, spre cascade! Si, in fine, ne nimicniceste la izvoarele sale cu impresia infioratoare a privelistei rapelor stancoase si prapastiilor Parangului.

Orice descriere sau reproducere a pozitiilor cat mai reusita nu este in stare a ne descrie o ideea cat de slaba despre toata frumusetea Lotrului, a vaiii si a muntilor lui.

In afara de frumusete, valea Lotrului prezinta un viu interes pentru fiecare dintre vizitorii sai. Comerciantul gaseste aici exploatari intinse forestiere, vanatorul va fi incantat afland despre cerbii inca existenti in padurile Lotrului si afluentilor lui, iar pe coastele si rapele Mohorului va intalni turmele de caprioare negre! Pentru botanici, zoologi, in general pentru naturalisti, regiunea Lotrului e o comoara nesecata. Pe geologii exploratori ii va interesa aici cel putin aurul, care se scotea in vechime de pe Lotru la mai multe locuri, ceea ce dovedesc urmele (gropile) exploatarilor de pe atunci (pe terasele Brezoiului, in localitatea nulita “la Raduri”, etc.)

Si cat material de studiat pentru un istoric! Dl. B. P. Hasdeu (in „Negru Voda”) emite parerea ca denumirea Lotrului este de provenienta boema, din timpul domniei in Valcea a Voievodului sas Kryspinovici, ceh din nastere – la 1233. insa cuvantul „lotru” cu sensul lui latin latro, latronis (hotul), fiind prea raspandit in limba poporana a Olteniei si Ardealului, iar de alta parte denumirea Latorita (afluentul Lotrului) nefiind analog cu Lotru de provenienta boemo-polona, ci tragandu-se din latro latinesc, trebuie admis ca Lotru se numea asa multumita apelor lui zburdalnice, rapitoare, hoate inca din timpurile daco-romane. In tot cazul, numele lui este amintit din primele momente ale istoriei Tarilor Romanesti, a carei izvoare vorbesc despre un domn al tarii romane „Lityra” – tara Lotrului (1247). Iar din alte documente ale trecutului aflam ca sus numitul voievod sas – comitele Konrad, ridica la gurile Lotrului o cetate numita Lothor-var ungueste si Gou-Lotrhur in limba germana veche, ce inseamna „cetatea de langa Lotru”. De aici, adica din Gou-Lothur se deduce si denumirea satului „Golotreni”, altfel numit si Gura Lotrului. Locul unde se ridica cetatea lui Konrad se afla intre Golotreni si Brezoiu – poporul il numeste „curtea Domnisorului”. Azi n-a mai ramas aici nicio urma a zidurilor, numai platoul nivelat si urma drumului ce se suia spre acest platou ne arata unde era in anul 1233 curtea stapanitorului strain al Lotrului si Lovistei. Alta cetate lotreana era in apropiere de izvoarele lui, sus pe dalmile Boianului spre Gauri. Pana astazi se gasesc acolo doua maidane vaste, rectunghiulare, cu urmele valurilor si santurilor ce le inconjurau. Poporul ii zice „Cetatea” sau „Targul de doua tari”. Pentru iubitorii trecutului tarii vor fi interesante si unele denumiri de pe valea Lotrului, de exemplu „le Got” sau „Gotulu”, asemenea ca si bisericuta singuratica de pe Coasta Benghe, uitata in munti, unde numai vara locuiesc dimprejur prin stane cativa ciobani ci bacite, ratacind prin lume. Cand si de cine s-a cladit nu se stie, insa e veche. Batrana este si biserica Ciungetului (catun al Voinesei), iar cea veche de la Brezoiu era cladita de Episcopul Argesului Iosif, in anul 1780.

Faceti-va curaj si vizitati aceste locuri. Nu veti deplange indrazneala! O excursie compusa din mai multe persioane, echipata practic (neaparat corturile etc.) nu este nici periculoasa, nici grea, nici scumpa, fiind in acelasi timp placuta, folositoare, sanatoasa si nestearsa din memoria turistilor indrazneti!