Traumatisme osteo-articulare

Traumatismele osteo-articulare apar ca atare sau in cadrul unor politraumatisme.

Fracturi si imobilizarea lor

Fracturile sunt leziuni ce apar in urma actiunii unui traumatism puternic asupra osului, constand in intreruperea continuitatii acestuia. In functie de modul de actiune a agentului vulnerant, de intensitatea lui fracturile pot fi de mai multe feluri:

§                      fracturi inchise - tegumentele in jurul focarului de fractura sunt intacte;

§                      fracturi deschise - focarul de fractura comunica cu exteriorul printr-o plaga;

§                      fracturi directe - in care agentul traumatizant actioneaza chiar la locul de producere a fracturii;

§                      fracturi indirecte - traiectul de fractura apare la distanta de la locul de actiune al agentului vulnerant.

De asemenea, traiectul fracturii poate avea aspecte foarte variate, dupa mecanismul de producere: fracturi spiroide, fracturi cu infundare, deplasate. La fel pot fi fracturi complete, interesand intreaga circumferinta a osului sau incomplete (partiale). La batrani sau la persoane cu diverse afectiuni osoase pot apare fracturi in urma unor traumatisme minore, sau chiar la efectuarea unui pas gresit.

Pentru recunoasterea unor fracturi sunt doua grupe de semne:
- Semne de probabilitate

§                      durere spontana sau intru-n punct fix, exacerbata la palpare sau mobilizare;

§                      impotenta functionala a membrului afectat;

§                      deformarea si scurtarea regiunii;

§                      echimoze tardive;

§                      tumefactie, edem, cresterea temperaturii locale.

- Semne de certitudine (semne sigure)

§                      mobilitate anormala in focar;

§                      perceperea palpatorie de crepitatii osoase;

§                      netransmiterea miscarilor distal de focarul de fractura;

§                      intreruperea evidenta (la inspectie sau palpare) a continuitatii osoase.

METODA CEA MAI SIGURA DE DIAGNOSTIC IN CAZUL SUSPICIONARII UNEI FRACTURI ESTE EFECTUAREA RADIOGRAFIEI.

Fracturile se pot insotii de o serie de complicatii:

- Complicatii imediate:

§                      transformarea unei fracturi inchise intr-o fractura deschisa;

§                      lezarea vaselor sau a nervilor aflate in vecinatate;

§                      infectia focarului de fractura.

Complicatii tardive (intarziate):

§                      cicatrizarea anormala a plagii osoase (in unele boli cronice);

§                      pseudartroza (intarzierea consolidarii fracturii);

§                      calusul vicios.

Imobilizarea provizorie a fracturilor se face in scopul impiedicarii miscarilor fragmentelor osoase fracturate, pentru evitarea complicatiilor care pot fi provocate prin miscarea unui fragment osos. Mijloacele de imobilizare sunt atelele speciale sau cele improvizate, de lungimi si latimi variabile, in functie de regiunile la nivelul carora se aplica. Pentru a avea siguranta ca fractura nu se deplaseaza nici longitudinal si nici lateral imobilizarea trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu articulatiile situate deasupra si dedesubtul focarului de fractura. Inainte de imobilizare se efectueaza o tractiune usoara, nedureroasa a segmentului in ax. Acest lucru este valabil numai in cazul fracturilor inchise. Fracturile deschise se imobilizeaza in pozitia gasita, dupa pansarea plagii de la acel nivel, fara a tenta reducerea lor prin tractiune.

Tipuri de atele speciale:

§                      atele Kramer (confectionate din sarma);

§                      atele pneumatice (gonflabile);

§                      atele vacuum.

Atele improvizate: din scandura, crengi de copac ...

Fracturile membrului superior

Fracturile claviculei se produc mai frecvent prin traumatisme indirecte si mai rar directe, sediul de predilectie constituind-ul zona medie a claviculei. Pozitia in care trebuie sa se efectueze imobilizarea provizorie este cu cotul de partea bolnava impins catre spate si in sus.

Fracturile humerusului (bratului) se produc mai frecvent prin traumatism direct. La imobilizarea fracturii drept atela putem folosi chiar toracele de care se fixeaza segmentul fracturat cu ajutorul unei esarfe.

Fracturile antebratului se produc mai frecvent prin traumatism direct. Imobilizarea fracturii se poate face cu oricare tip de atela speciala sau folosind atele improvizate.

 Fracturile oaselor mainii se imobilizeaza pe fata palmara de la cot la degete.

Fracturile membrului inferior

Fracturile femurului se produc prin traumatism direct sau indirect. Pentru imobilizare se folosesc doua atele inegale. Atela mai lunga se aplica pe fata laterala externa a membrului inferior si se intinde de deasupra oaselor bazinului pana la calcai. Atela mai scurta se aplica pe partea interna si se intinde de la regiunea inghinala pana la calcai. Cand femurul este fracturat in apropierea genunchiului imobilizarea se poate realiza folosind o singura atela trecute prin partea din spate a membrului din regiunea fesiera pana la calcai.

Fracturile gambei sunt foarte frecvente iar imobilizarea poate fi facuta cu orice tip de atela.

Fractura de rotula se produce prin cadere in genunchi, se imobilizeaza in atele posterioare.

Fracturile costale nu se imobilizeaza. Exceptie situatia voletului costal. Voletul costal este minimum dubla fractura la doua coaste invecinate. Imobilizarea se face prin infundarea zonei respective impiedicand astfel miscarile segmentelor la acest nivel. Semnele si simptomele constau in dificultatea respiratiei, miscarea paradoxala a segmentului (in inspir cand toracele se destinde fragmentul se infunda; la expir cand toracele se micsoreaza fragmentul se deplaseaza spre exterior), durere, cianoza.

Fracturile la nivelul bazinului. Odata depistata fractura la acest nivel pacientul ramane nemiscat, nu se mai permite mobilizarea lui si se tine pe un plan dur in pozitie culcat pe spate.

Entorsa

Entorsa este forma minora a traumatismelor articulare, in care nu se pierde contactul permanent intre suprafetele articulare si consta din intinderea sau ruptura unuia sau mai multor ligamente ale unei articulatii. Primul ajutor consta in imobilizarea provizorie acest lucru v-a ameliora durerea, care este de o mare intensitate.

Luxatia

Luxatia este leziunea care consta din pierderea contactului normal dintre suprafetele articulare ale oaselor care formeaza o articulatie (deplasarea capetelor osoase ale unei articulatii). Dupa modul de producere luxatiile pot fi complete sau incomplete. Primul ajutor consta din imobilizarea provizorie a membrului afectat fara a tenta reducerea luxatiei. Accidentatul se transporta la spital.