Traditii si obiceiuri specifice sarbatorilor de iarna

 
“Fara obiceiurile si traditiile noastre, fara portul si limba noastra, nu am putea sa ne numim romani.”

Traditii si obiceiuri de iarna la romani

Obiceiurile calendaristice si cele legate de viata de familie sunt o componenta perena a culturii noastre traditionale. Perioada sarbatorilor de iarna incepe de la Sfantul Nicolae, sarbatorit de credinciosii ortodoxi pe 6 decembrie, si se termina de Boboteaza, pe 6 ianuarie. Asadar, o luna plina in care traditia este la loc de cinste. Cele mai raspandite si mai fastuoase s-au dovedit a fi cele legate de marele Praznic al Craciunului, sarbatorirea Anului Nou (Revelionul) si a Bobotezei. Cel mai important este Craciunul, considerat ca sarbatoarea nasterii Domnului nostru Iisus Hristos.

Vechile datini romanesti ne ajuta in fiecare an sa simtim si sa traim atmosfera plina de caldura si veselie a sarbatorilor de iarna.

Repertoriul traditional al obiceiurilor si traditiilor romanesti cuprinde pe langa colindele propriu-zise - cantece de stea, vicleimul, plugusorul, sorcova, vasilica, jocuri cu masti (turca, cerbul, brezaia), teatrul popular, dansuri (calutii, caluserii) - si o seama de datini, practici, superstitii, ziceri, sfaturi cu originea in credinte si mituri stravechi sau crestine.

La sate sunt pastrate mai bine traditiile si obiceiurile specifice acestei sarbatori.

De la Craciun si pana dupa Anul Nou, sarbatorile si obiceiurile se tin lant. Colindatul deschide de obicei ciclul celor 12 zile ale Sarbatorilor de Anul Nou. Colindele creeaza o atmosfera plina de optimism in care se formuleaza dorinte ale oamenilor, uneori acestea atingand limitele fabulosului. Darul oferit de gazde colindatorilor (in forma traditionala a obiceiului) este colacul, el insusi semn de belsug si roade bogate.

Sfantul Nicolae

Pe 6 decembrie, este ziua Sfantului Nicolae iar, dupa traditia populara, aceasta este prima zi de iarna. Credincios, Sfantul Nicolae este faptuitor de minuni si martir pentru credinta in Iisus. La romani, Sfantul Nicolae este inchipuit ca un mos cu barba alba care poate aduce ninsoarea scuturandu-si barbia. Datorita traditiei occidentale, Mos Nicolae este si cel care face cadouri celor mici. In seara din ajun (5 decembrie), parintii pun in incaltamintea copiilor, pe care acestia si-o pregatesc cu mare grija, multe dulciuri si jucarii. In unele locuri exista si obiceiul de a pune alaturi de cadouri si o nuielusa care ar trebui sa ii cuminteasca, macar in principiu, pe copiii care nu s-au purtat bine in timpul anului.

Craciunul

Craciunul mai este numit si sarbatoarea familiei. Amintirea copilariei ce ne revine puternic in suflet si in minte, zapezile bogate si prevestitoare de rod imbelsugat, colindele si clinchetele de clopotei, mirosul proaspat de brad, dar si de cozonaci, nerabdarea asteptarii darurilor sub pomul de iarna creeaza in sanul familiei o atmosfera de liniste si iubire.

Revelionul

Revelionul este ceremonialul de innoire simbolica a timpului calendaristic, la cumpana dintre ani in noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie. Nu este altceva decat un obicei al antichitatii geto-dace ocazionat de moartea si renasterea simbolica a primului zeu al omenirii, Anul. Timpul obiectiv, care curge spre infinit, este oprit, dupa 365 de zile, si intors de la inceput.

Scenariul sarbatorilor de Anul Nou cuprinde doua parti simetrice: perioada dintre ajunul zilei de 25 decembrie si miezul noptii de Anul Nou, cand spiritele malefice ale mortilor circula printre cei vii, abunda practicile de pomenire a mosilor si stramosilor, apar elemente ale unor stravechi practici orgiastice, si perioada dintre miezul noptii de Anul Nou si Boboteaza, dedicata curatirii spatiului de fortele malefice, alungarii mortilor, practicilor de divinatie.

Dupa miezul noptii de Revelion, optimismul, veselia se dezlantuie, toata suflarea omeneasca petrece.