Tigrul - subspecii, specii dispărute, hibrizi

Sunt recunoscute 9 subspecii ale tigrului, dintre care către începutul secolului al XXI-lea au mai ramas doar şase. Specia cea mai numeroasă este cea a tigrului bengal, a cărei populaţie alcătuieşte aproximativ 80% din populaţia totală a tigrilor. 3 specii sunt dispărute din cauza factorului antropogen (uman).

Subspecii

Tigrul siberian (Panthera tigris altaica), cunoscut şi ca tigru altaic, ussurian, manciurian sau chinez de nord, populează, în general, ţinuturile Primorsk şi Habarovsk şi, într-un număr redus, China de nord-est şi Coreea de Nord. În urma explorărilor efectuate în 1996 şi 2005 s-a descoperit că aici trăiesc între 480–520 tigri, care vieţuiesc într-un areal neexplorat. Subspecia se deosebeşte printr-o blană relativ densă, lungă şi pufoasă, cu o nuanţă de roşu şters şi cu dungi mai puţine. De asemenea, e cea mai mare felină - dimensiunile unui tigrişor de 6 luni sunt comparabile cu ale unui leopard adult.

Tigrul bengal sau bengal regal (Panthera tigris tigris) - trăieşte pe teritoriul Indiei, Bangladeshului, Nepalului, Bhutanului şi populează un spectru larg de biotopuri, de la păduri tropicale umede până la savane uscate şi mangrove. Conform informaţiilor puse la dispoziţie de organele indiene de profil, numărul de tigri bengali este de 3.100-4.500, din care circa 3.000 populează teritoriul Indiei, însă mulţi specialişti indieni se îndoiesc de veridicitatea acestor date, susţinând că sunt exagerate, iar numărul bengalilor n-ar depăşi 2.000. Deşi e cea mai numeroasă subspecie, tigrul bengal e ameninţat de dispariţie, din cauza braconajului şi a distrugerii mediului de viaţă. În 1972 a fost dat startul unui proiect de proporţii, supranumit „Proiectul tigrului”, al cărui scop de bază este de a conserva subspecia tigrului bengal pe teritoriul Indiei. Datorită acestui proiect, numărul de indivizi a crescut de la 1.200 în anii 1970 până la 3.000 în anii 1990, astfel încât proiectul a fost recunoscut ca fiind unul dintre cele mai reuşite programe de ocrotire a naturii din lume. Masculii bengali cântăresc între 172 şi 238 kg, iar femelele - 125-147 kg. Tigrii din nordul Indiei şi Nepal sunt mai mari decât cei din sudul subcontinentului indian.

Tigrul indochinez (Panthera tigris corbetti), sau tigrul lui Corbet, populează Cambodgia, sudul Chinei, Laos, Thailanda şi Malaezia. Numărul de indivizi ai acestei specii variază, după diferite surse, între 1.200 şi 1.800. Cele mai numeroase populaţii vieţuiesc în Thailanda. Datorită măsurilor aspre întreprinse de către autorităţi, tigrii din această zonă nu au avut de suferit din cauza braconajului, în schimb sunt ameninţaţi de fragmentarea arealului şi de inbreeding (împerecherea între indivizi înruditi genetic). În Vietnam circa trei pătrimi dintre tigri au fost ucişi pentru organele lor, folosite în medicina tradiţională chinezească. Blana indochinezilor este de o nuanţă mai închisă. Masculii cântăresc 150-195 kg, iar femelele - 100-130 kg.

Tigrul malaezian (Panthera tigris jacksoni) poate fi întâlnit doar în regiunea de sud (malaeziană) a peninsulei Malacca. E subspecie din 2004 (până atunci era considerat indochinez). Conform ultimei evidenţe a tigrilor malaezieni, numărul lor este de 600-800, astfel încât aceasta este a treia subspecie după numărul de indivizi.

Tigrul sumatran (Panthera tigris sumatrae) populează numai insula Sumatra din arhipelagul indonezian. Numărul indivizilor sălbatici este estimat la 400–500 capete, din care majoritatea vieţuiesc în parcuri naţionale şi rezervaţii naturale. Cercetări recente în domeniul geneticii au descoperit în genotipul subspeciei caracteristici unice: aceasta înseamnă că, treptat, tigrul sumatrian poate evolua într-o specie aparte. Cea mai serioasă ameninţare pentru el este distrugerea mediului de viaţă (defrişarea pădurilor are loc chiar şi în teritorii ocrotite de lege). Între 1998 şi 2000, 66 de tigri (20% din întreaba populaţie) au fost ucişi de braconieri. Aceasta este subspecia cu cele mai reduse dimensiuni: greutatea unui mascul alcătuieşte 100-173 kg, iar a unei femele - 81-100 kg.

Tigrul chinez de sud (Panthera tigris amoyensis) este subspecia cu cea mai proastă situaţie ecologică, care, foarte probabil, nu mai există în sălbăticie. Numărul foarte scăzut al indivizilor acestei subspecii e responsabilitatea lui Mao Zedong, care a declarat în 1959 tigrul chinez de sud drept specie dăunătoare. Legea care interzicea vânătoarea acestor tigri a venit abia în 1977, când numărul acestora era deja de circa 400, dar vânătoarea a continuat pentru că oamenii încă vedeau în tigru un animal dăunător. Începând cu anul 2008, autorităţile chineze întreprind măsuri operative pentru reintroducerea tigrilor chinezi de sud în mediul lor de viaţă. Este o specie de dimensiuni mai reduse, masculii au lungimea corpului de 2,3-2,6 m, iar femelele 2,2-2,4 m.

Specii dispărute

Tigrul balinez (Panthera tigris balica) a populat insula Bali. De dispariţia lui se fac vinovaţi vânătorii, care au ucis ultimul reprezentant al subspeciei (o femelă adultă) în partea de vest a insulei, pe 27 septembrie 1937.  Tigrii balinezi nu au fost niciodată ţinuţi în captivitate. Cu toate că a dispărut, reprezentanţii subspeciei încă mai joacă un rol important în induismul balinez. A fost cel mai mic tigru dintre toate cele nouă subspecii.

Tigrul caspic (Panthera tigris virgata), numit şi persan sau turanic, a dispărut la sfârşitul anilor 1950. Ultimul tigru caspic ar fi fost împuşcat în anul 1959, însă după unele date specia a dispărut prin 1970 în sud-estul Turciei. Arealul istoric cuprindea Afganistanul, Mongolia, Iranul, Turcia şi regiuni asiatice de sud ale Rusiei. Caspicul era un tigru destul de mare, atingând dimensiunile şi greutatea bengalului: masculul cântărea până la 240 kg.  Blana era lungă, mai ales iarna. Alături de cel bengal, tigrul caspic era unul dintre animalele care luptau cu gladiatorii în Roma antică, sau cu alte animale. Cercetări molecularo-genetice au demonstrat că această specie este practic identică tigrului siberian.

Tigrul javaian (Panthera tigris sondaica) vieţuia pe insula indoneziană Java. Se pare că specia era deja dispărută în anii 1980, ca rezultat al vânătorii excesive şi a distrugerii mediului de viaţă. În anii 1950 existau în jur de 20–25 indivizi în viaţă. Ultimele urme au fost înregistrate în 1979.

Hibrizi

Primii hibrizi au apărut în parcurile zoologice ale căror detinatori erau interesaţi să atragă vizitatori. Astfel de animale apar şi azi în parcurile zoologice private chinezeşti. Se cunosc hibrizi între lei şi tigri (mai ales subspeciile siberian şi bengal).

Ligrul este rezultatul împerecherii leului cu tigroaica. Femelele de ligru pot da naştere altei generaţii, lucru neobişnuit printre hibrizi. Ligrii cresc în dimensiuni pe parcursul întregii vieţi, iar la maturitate pot atinge 3 m în lungime (fără coadă). Gigantismul la acest animal este explicat de prezenţa genei responsabile de creştere în ADN-urile leului şi a tigroaicei; la leoaică şi tigru această genă lipseşte.

Tigonul (tigroleul) este rezultatul împerecherii tigrului cu leoaica. El primeşte particularităţi caracterictice ambilor părinţi: pete de la mamă şi dungi de la tată. Coama, dacă apare, nu atinge niciodată lungimea coamei unui leu obişnuit. Tigonii sunt, de obicei, mai mici decât leii şi tigrii, cântărind în jur de 150 kg. Masculii sunt sterili, în timp ce femelele nu.

Probabilitatea ca tigrul să dispară ca specie în viitorul apropiat este nulă, datorită numărului mare de indivizi ţinuţi în captivitate. În majoritatea ţărilor pe teritoriul cărora se întinde arealul tigrilor, măsurile de ocrotire a lor sunt patronate de organele de stat. Totuşi, e inutilă orice luare de măsuri fără implicarea societăţii. Astfel, este foarte important ca măsurile de ocrotire şi conservare să fie popularizate.

Surse si Adrese Web Utile

http://ro.wikipedia.org/wiki/Tigru

http://www.seaworld.org/animal-info/info-books/tiger/index.htm