|
Joi, 04 Februarie 2016 00:00 |
|
Templul iubirii
 Va oferim spre lectura poezia “Templul iubirii” scrisa de Alexandru T. Stamatiad.
Am ridicat un templu - minune din minune -
Intreg este din aur, vii pietre nestemate,
Cu turnurile mandre, vederea ti-o raune;
Cand ii privesc paganii spun vorbe blestemate!
Cu portile de-arama, cu treptele de-agata,
Icoane pretutindeni si-aceeasi in tot locul,
In miile de candele sfios clipeste focul,
Parfumul de miresme te leagana, te-mbata.
Intr-insul canta ingeri din flaute de aur,
Un cantec ce adoarme chiar sufletele rele,
Un cantec de iubire din alte lumi, din stele -
E o minune templul, nepamantesc tezaur.
In jur e o gradina cum n-a mai fost pe lume,
Stralucitoare poame ca sori de diademe,
Alei impodobite cu roze, crizanteme -
E-un vis gradina-ntreaga ce-n viata n-are nume.
Fantani suspinatoare ce-ti amintesc de basme,
Boschete suspendate si pasari cantatoare,
Statui de alabastru privesc triumfatoare
La lurnea noastra-n care parem niste fantasme.
Cutreiera gradina - cu mersul de pisica -
O stranie fantoma in haina de vestala,
Grädina hohoteste si-am inghetat de frica,
E ora de vrajire suprema si fatala.
Dar strania fantoma s-a strecurat in templu
Si iata ca deodata toti ingerii suspina,
Caci templul se preface cu-ncetul in ruina;
Trecut-au ani si totusi ruina o contemplu.
Related news items:
Newer news items:
Older news items:
|
