Tantarii si mustele - micile neplaceri ale vacantei

Sa omoram mustele! Sa macelarim tantarii!

“N-ar omori nicio musca!” spunem noi spre a lauda pe oamenii blanzi. Dar stim astazi ca musca domestica este mijlocul de transport a numeroase boli, ale caror microbi ea le aduce pe alimente sau chiar direct pe buzele noastre.

In studiile facute asupra civilizatiilor apuse, ale lumii noi, se gaseste acest detaliu foarte impresionant. Peruvienii, fiind supusi la impozit, familiile sarace se achitau de dari, platind, in decursul anului, un numar oarecare de masuri de insecte vatamatoare omorate (plosniti, paianjeni veninosi, etc.). Aceasta dispozitie inteleapta a legii poporului inca ar putea sa ne indrume in alegerea mijloacelor de distrugere, daca razboiul impotriva mustelor ar lua si la noi caracterul unei adevarate cruciade.

Toate anotimpurile sunt potrivite spre a duce lupta sanitara. Chiar in timpul iernii, atunci cand pacostea mustelor si a tantarilor nu mai este decat o amintire, faceti un lucru foarte folositor daca macelariti mustele intamplatoare, care au gasit in locuinta voastra adapost impotriva vremii reci si care se ascund in colturile intunecoase.

Pornind de la principiul ca insectele, cu sau fara aripi, cu moravuri sedentare, ar trebui, de indata ce vine primavara sa cautati locurile care, in casa voastra sau in imprejurimile apropiate, sunt mai potrivite pentru inmultirea mustelor. Ele nu aleg suprafetele curate si luminate, spre a depune ouale, ci prefera locurile intunecoase, umede sau pline de praf. In aceste locuri trebuie sa turnati solutiile care se gasesc in comert, sub diferite nume si care omoara larvele, de indata ce ies din ouale lor.

In timpul verii, trebuie sa deveniti si mai sarguitori. Servetelul rasucit si usor muiat in apa nu e insa suficient. Impotriva unui dusman, cum e musc,a trebuie sa ne slujim de toata mijloacele: hartiile de prins muste, pulverizatoare, fumegatoare, etc.

Tantarii au si mai putin drept la mila, caci alcatuiesc cea mai mare primejdie de care neamul omenesc are sa se teama.

Toate soiurile de tantari sunt daunatoare. Acei care apartin familiei, numite a anofelilor, sunt cu deosebire primejdiosi, caci se stie ca ei poarta in trupul lor parazitul malariei sau febra palustra pe care il inoculeaza oamenilor, prin intepaturi.

Aceste insecte sunt vinovate de multe omoruri si mai multe nenorociri. La noi in tara, din nefericire, tinuturi intregi sunt infectate de acest tantar, pentru ca mlastinile, in loc sa fie prefacute in tinuturi fertile, sunt lasate, parca anume, ca terenuri de cultura, pentru aceste insecte. Ele decimeaza populatia si lasa pustii locuri intinse.

Depinde insa numai de noi sa eliminam aceste insecte. Lucrul e lensicios de cand stim cum se inmultesc. Femelele depun oua in apa mlastinilro. Dupa o serie de metamorfoe, insecta, care nu are inca aripi, trebuie sa se ridice adesea la suprafata apei spre a respira aer. Aici cade in puterea noastra. E destul sa varsam putin petrol brut sau ulei mineral oarecare, de orice fel, in aceasta apa, pentru ca suprafata sa se acopere cu o piee subtire care, oricat ar fi de subtire, tot va impiedica pe tantar sa respire si-l va omori astfel, prin asfixie.

Se mai cunoasc si alte mijloace de lupta: ciprinee, un soi de pesti care in bazinele parcurilor si ale gradinilor mananca toate larvele tantarilor, panze metalice, cu care se acopera spatiile in care se stange apa de ploaie. Dar cel mai bun mijloc este tot petrolul…

Asadar, sa urmarim si sa distrugem tantarii, insecte pacatoase, care nu au drept la viata!