Somnul si diagnosticarea maladiilor

Depresiune, infarct, maladii neurologice si alte boli mai rare pot fi depistate, in prezent, in timpul somnului, datorita analizei somnului. Pentru prima data in Europa, la Montpellier, o echipa de medici au studiat somnul cu rezultate spectaculoase. S-a dovedit, astfel, ca maladiile nu pot fi numai descoperite, ci si prevazute: este vorba de a anticipa aparitia unei maladii cardiace, de a diagnostica o maladie neurologica grava, inca de la inceput, sau de a intelege de ce un copil nu creste ca toti ceilalti copii. Medicina nu se intereseaza, de obicei, decat de pacientii trezi. Totusi, oamenii consuma un timp considerabil dormind, circa o treime din viata. Studiind aceasta perioada “uitata”, se pot afla date extrem de interesante despre unele maladii. De multa vreme, medicii incearca sa patrunda misterele somnului pentru a putea lupta, mai ales, contra insomniei. Dar, e bine de stiut si de inteles cum functioneaza organismul uman in timpul somnului. Chiar se poate spune: “Arata-mi cum dormi si iti voi spune cine esti si de ce boala suferi”.

Iata un experiment realizat de profesorul Billiard. Intr-una din camerele acestui centru specializat in studiul somnului un om este lungit pe pat. El este izolat intr-o camera calma, in penumbra, dar electrozii ii ransforma craniul intr-o adevarata pernita de ace. Niste firisoare multicolore il conecteaza la aparatele de inregistrare instalate in salonul vecin. Toate miscarile, orice greamat al corpului sau in timpul noptii vor fi inregistrate. Activitatea celulelor cerebrale este captata datorita encefalogramei neintrerupte. La fel, miscarile ochilor, respiratia si electrocardiograma sa. Contractiile unor muschi, mai ales ai barniei, ai toracelui, ai abdomenului si ai membrelor inferioare sunt inregistrate. In orice moment sunt posibile prelevari de sange, fara ca persoana respectiva sa fie trezita, printr-o mica sonda plasata intr-o vena. O camera de televiziune filmeaza pacientul in permanenta. Acesta poate fi, deci, supravegheat toata noaptea pe un ecran de control instalat in camera de supraveghere si chiar in timpul zilei, durata obisnuita a examenului complet fiind de 24 sau 36 de ore pentru a putea urmari un ciclu complet de somn.

La sfarsitul examenului, suma de informatii este considerabila. Dimineata, sunt de studiat aproape doi kilometri de hartie iesita din instrumentele de inregistrare. Poate fi explorata o maladie, poate fi consulat un pacient si pus un diagnostic in timp ce acesta doarme? Desigur, spune dr. Billiard, si obtinem, astfel, rezultate pe care nu le-am putea avea in timp ce pacientul este treaz.

In timul somnului, functionarea organismului difera de starea de veghe. Acesta este motivul pentru care unele boli se declanseaza in timpul noptii: este cazul frecvent al infarcturilor nocturne. In timp ce omul doarme, pulsul scade si tensiunea la fel. Daca arterele coronariene, care iriga inima, sunt putin ingustate de ateroscleroza, ele se pot obtura si provoaca infarctul. Iata de ce inregistrarea continua a parametrilor circulatorii in cursul noptii ar putea permite prevederea si evitarea accidentelor la unii pacienti.

Dar scopul acestui examen nu este numai descoperirea bolilor. Este vorba si de cercetarea cauzei si, in consecinta, de recomandarea tratamentului adecvat. Unele maladii nu pot fi explorate decat in cursul noptii. Este cazul nanismului. Singurul mod de a sti daca un copil nu creste, datorita absentei unui hormon de crestere, este de a face dozari in cursul somnului. Intr-adevar, acest hormon nu apare in sange decat dupa 15-20 de minute de la adormire, pentru a disparea, apoi, aproape complet. Daca analiza nocturna arata absenta acestei secretii, va fi suficienta procurarea unei doze cotidiene de hormon pentru copil, astfel incat cresterea sa devina normala.

Mai sunt maladiile direct legate de somn. Examenele de tipul celor pe care le-a facut profesorul Billiard au permis descoperirea uneia dintre cele mai frecvente dintre ele: sindromul apneic. Este vorba de acele porsoane care se plang de oboseala si somnolenta in timpul zilei. Inregistrandu-li-se somnul, s-a constatat ca aceste persoane li se oprea respiratia circa zece secunde, uneori un minut, un minut si jumatate, si ca aceste cauze respiratorii se puteau multiplica de doua-trei sute de ori, sau chiar de patru sute de ori in cursul noptii. Este de la sine inteles ca inima oboseste si ca riscurile nu sunt neglijabile. Aceasta maladie, mondial recunoscuta, atinge, se pare, destul de multi oameni. Diagnosticarea ei este utila deoarece se pot prescrie tratamente.

Aceasta maladie a fost pusa in legatura cu cea care a fost numita “moartea subita inexplicabila a pruncilor”, devenita in tarile dezvoltate prima cauza a mortalitatii pentru copiii de o luna pana la un an. Sa fie vorba tot de o pauza respiratorie prelungita? Cercetatorii sunt inca in stadiul ipotezelor. Dar unele echipe pediatrice incearca sa afle cauzele, studiind somnul fratilor si surorilor pruncilor morti sau al celor “scapati”, care au fost salvati in ultima clipa …

Incet-incet, somnul iese din obscuritatea in care a fost tinut atata vreme.