Saborul drăcimii

Se zice că pe vremuri, Scaraoschi, tartorul drăcimii, era tare supărat că nu poate căpăta mai multe suflete de-ale oamenilor în împăraţia întunecimii sale. Adună atunci soborul drăcesc şi grăi:

- Stăm prost. Puţină acțiune la dugheana noastră... Ce-i de făcut? Hai glăsuiţi, glăsuiți!

Diavolimea începu să se vânzolească încoace şi încolo, închipuind mijloace noi prin care să atragă suflete spre iad. Unul din diavoli, mai încercat în drăcii, se sprijini în coadă şi vorbi:

- Întunecimea ta, eu sunt de părere că cel mai bun mijloc pentru căpătarea sufletelor ar fi să ne urcăm cât mai mulţi pe pământ şi acolo, să şoptim oamenilor, care ştie înălţimea ta cât sunt de proşti, că nu este Dumnezeu, nici rai, nici iad pe lumea cealaltă, şi că pe pământ este ce este, iar toate celelalte numai scornituri de-ale popilor sunt... ce zici?

- Lesne de spus aceste - grăi Scaraoschi - dar nici chiar aşa de nătângi nu-s oamenii, ca să creadă aşa ceva... Vor simţi că-i treabă diavolească şi nu vor crede. Vreau altă părere... Hai, glăsuiţi!

Se mai învârtiră diavolii în jurul cozilor, se mai scărpinară în rădăcina coarnelor, dar nu ieşi nimic din căpăţâna lor cea plină de câlţ şi de tărâţe. Era să se sfârşească adunarea fără niciun folos, când din fund de tot, de prin dreptul diavolilor bătrâni, se arătă unul grozav de urât, cu pielea scoaptă şi crăpată, cu ochii ca de broscoi, cu coarnele frânte, cu coada râioasă şi fără nici un dinte în gura lui neagră ca sufletul celui ce-a ucis pe tatăl său, pe maică-sa şi pe toţi fraţii lui...

Scaraoschi văzându-l, dădu să râdă:

- Ce? Ai şi tu vre-o parere, câne bătrân?! ...

Diavolul spuse:

- Se-nţelege că-i o prostie prea mare să le spui oamenilor că nu-i Dumnezeu, că nu-i iad, că nu-i rai, şi toate cele orânduite din vremurile cele vechi. Părerea mea e alta...

Toţi strigară:

- Să auzim, să auzim! Şi hodorogul bătrân şi afurisit grăi:

- Toată drăcimea să se urce pe pământ şi luând chip prietenesc şi ademenitor, să spună oamenilor aşa: este Dumnezeu, este viaţă veşnică, este rai, este iad, este tot, dar mai aveţi vreme oameni buni pentru aceste lucruri. Ele sunt pentru vremea bătrâneţii. Acuş că sunteţi în putere, petreceţi în destrăbălare neîncetat şi preacurviţi în voie, aveţi vreme destulă până la bătrâneţe.

Aşa a grăit tartorul, şi toată drăcimea cu Scaraoschi în frunte, aşa de bună au găsit părerea, că au început a face o mare chelălăială drăcească. Pe urmă, se urcară pe pământ mii şi mii de draci, mai tineri mai bătrâni, toţi cu chip frumos şi blând de om, prefăcuţi în prieteni buni ai oamenilor şi începură a glăsui aşa precum spusese diavolul cel bătrân.

Şi de atunci nenumărate sunt sufletele pe care le câştigă Scaraoschi, şoptind necontenit oamenilor prin dracii lui de pe pământ că pentru Dumnezeu şi cele sfinte mai este vreme...