Simtul gustului si al mirosului

Gustul si mirosul sunt 2 simturi care au importanta deosebita in pastrarea sanatatii omului. Cu ajutorul lor putem contola calitatea alimentelor. Gustul si mirosul placut al acestora stimuleaza secretia glandelor digestive, inlesnind digestia. Cu ajutorul mirosului putem controla si calitatea aerului inspirat, putem deosebi aerul curat, proaspat, de cel viciat, incarcat cu substante daunatoare organismului.

Limba si simtul gustativ

Limba este organul de simt al gustului.

Aspectul suprafetei limbii se datoreaza micilor proeminente ale mucoasei ce o acopera, numite papile. Unele, in forma de ciupercute sunt raspandite mai ales pe varful si marginile limbii. Altele, de forma unor foi de carte se afla pe partile laterale ale limbii, iar cele mai mari, avand forma unor cupe, sunt dispuse la baza limbii, intr-un rand in forma de V, cu deschiderea spre varf. Aceste  papile contin muguri gustativi, formati din celule gustative inconjurate la baza de terminatiile unor fibre nervoase.

Experienta ne arata ca celulele gustative (receptorii) sunt excitate numai de substante lichide sau de cele care se dizolva in saliva. Excitatiile se propaga pe calea nervilor la centrul gustativ din scoarta cerebrala, unde sunt transformate in senzatii de gust: dulce, sarat, amar si acru.

Grafic

Organele de simt gustativ,

limba, papile gustative, schema formarii senzatiei gustative

In general, dulcele se simte cu varful limbii, acrul si saratul se simt mai ales cu marginile limbii, iar amarul se simte la baza limbii.

Asadar, substantele chimice actioneaza asupra celulelor gustative. Puterea de actiune variaza. Unele, chiar si in cantitati extrem de mici, produc senzatii de gust – de exemplu, chinina.

Nasul si simtul olfactiv

Nasul este organul de simt al mirosului.

Celulele senzitive care receptioneaza informatiile se gasesc in portiunea superioara a mucoasei nazale, pe o suprafata de numai 2-3 cm², numita mucoasa olfactiva (a mirosului). Asa ne explicam de ce in cazul unui miros ceva mai discret, suntem siliti sa aspiram cu putere, sa adulmecam, dilatand narile si inspirand repetat, sau, de ce simtim, fara nicio sfortare, aroma alimentelor patrunse in gura.

Celulele olfactive prezinta o mica prelungire spre interiorul foselor nazale, iar prelungirile lungi (axonii) formeaza nervul mirosului (olfactiv), care strabate etmoidul si patrunde in cutia craniana. Aici se pune in legatura cu alti neuroni (celule nervoase), ai caror axoni se indreapta spre scoarta cerebrala, unde ia nastere senzatia de miros.

Grafic

Organele de simt olfactiv,

Cavitatea nazala, nervul olfactiv, schema functionarii senzatiei de miros

Pentru a avea senzatia de miros, trebuie ca substanta pe care o mirosim sa emita vapori si acestia sa se dizolve in mucusul din nas. Numai asa cilii celulelor olfactive pot fi excitati. De aceea, o mucoasa exagerata a mucoasei aduce dupa sine pierderea mirosului. Dar, si o umiditate a mucoasi suspenda mirosul. Asa s eintampla in cazul guturaiului.

In comparatie cu animalele, simtul mirosului la om este mai slab dezvoltat. Miros extrem de fin au mai ales animalele rapitoare.