Sfatul sefilor de trib

Putina lume stie ca in Australia, dupa cum se relateaza in cunoscuta lucrare “Etnografia continentelor”, existau aproximativ tot atatea limbi si dialecte cate triburi erau, adica peste 500! Este adevarat, unele din ele se inrudeau, mai ales cele vorbite de triburi vecine, dar lucru sigur este ca oamenii apartinand unor locuri aflate la distante mai mari nu se puteau intelege intotdeauna prin grai.

 Fapt interesant, cele mai multe limbi si dialecte aveau forme gramaticale uimitor de bogate, ceea ce venea in contradictie cu sustinatorii asa-zisei “inapoieri” a populatiei aborigene. In limba aranda, bunaoara, exista, dupa demonstratiile specialistilor, nu mai putin de 95 de forme de timp ale conjugarii verbelor. Iar prin adaugarea unor sufixe, care redau nuante mai subtile ale actiunii concrete, se pot obtine pana la 1.000 de forme!

In vestul continentului australian traiau – si, poate, unii urmasi ai acestora mait raiesc si astazi – sase triburi de aborigeni, ale caror tinuturi inconjurau un mic masiv muntos. Si in privinta acestor triburi exista aceeasi caracteristica a limbajului folosit, adica vecinii se intelegeau reciproc in vorbire, iar ceilalti nu.

La un moment dat a fost nevoie ca cele sase capetenii ale triburilor sa fie convocate pentru a se sfatui privitor la delimitarea unor teritorii in legatura cu vanatul. S-a hotarat ca sfatul sa se tina in jurul unei mese rotunde. Pentru a se inlesni convorbirile, sefii triburilor au fost asezati in asa fel incat fiecare sa poata sa inteleaga si sa fie inteles de vecinul din dreapta si de cel din stanga sa.

Ce informatii va ptuem furniza in acest sens? Capetenia tribului Noala, de exemplu, nu cunostea deloc limba capeteniilor din Talaidii si Wanda, dupa cum capetenia Wanda nu pricepea spusele capeteniei Maian. Nu acelasi lucru se putea spune despre capetenia tribului Maian, care se putea intelege cu cea a tribului Ningara. Cea de-a sasea capetenie apartinea tribului Tuatu.

Asa stateau lucrurile la sfatul celor sase capetenii. Fiecre putea conversa cu vecinii sai, dar nu si cu ceilalti, decat, bineinteles, prin intermediul celorlalti. Cum au fost asezate capeteniile in jurul mesei rotunde?

Sa ne imaginam masa rotunda in jurul careia erau asezate capeteniile celor sase triburi si sa macam cu numerele 1-6 locurile pe care acestia el ocupa. Locul 1 il vom rezerva capeteniei tribului Noala. Deoarece stim ca Noala nu cunostea limba triburilor Talaidii si Wanda, este evident cu respectivele capetenii nu pot ocupa locurile 2 ai 6, de lanfa Noala. Deci, pe de o parte si de cealalta a capeteniei Noala, respectiv pe locurile 2 si 6, pot sta fie Maian si Ningara, fie Maian si Tuatu, fie Ningara si Tuatu. Care din aceste capetenii ocupa cele doua locuri? Din aceasta dilema ne scoate afirmatia potrivit careia capetenia tribului Maian se putea intelege cu cea a tribului Ningara. De aici deducem ca Maian si Ningara nu pot avea intre ei o alta capetenie (in cazul nostru, pe cea din Noala) deoarece ei nu si-ar mai putea vorbi. In consecinta, renuntam si la acesta posibilitate.

Mai rama celelalte doua posibilitati: Maian si Tuatu, respectiv Ningara si Tuatu. Cunoastem insa ca Maian nu putea fi asezat langa Wanda, deoarece, cum s-a spus, aceste capetenii nu se intelegeau. Inseamna ca Maian trebuie sa se gaseasca oricum langa Noala. Am vazut ca nu este posibila ordinea Maian-Noala-Ningera. Singura posibilitate pe care o mai avem este ca in cele doua parti ale capeteniei Noala sa se gaseasca Maian si Tuatu. In consecinta, ordinea asezarii la masa tratativelor a fost: fie Noala, Maian, Ningara, Wanda, Talaidii, Tuatu, fie invers. In tot cazul, capetenia Noala nu putea sta decat intre capeteniile triburilor Maian si Tuatu.