Sfarsitul canalului Panama

“Paine si circ” cereau popoarele antichitatii de la conducatorii lor. Popoarele de dupa, mai docile, s-au multumit doar cu paine – o paine pe care conducatorii moderni nu reusesc intotdeauna sa le-o dea.

Intre toti conducatorii statelor moderne, presedintele Roosvelt al Americii a fost cel mai fericit. Ales pentru a doua oara la magistratura suprema a marii republici, investit cu cea mai mare incredere de care s-a bucurat vreodata un om, el nu si-a castigat voturile nici prin propaganda desantata, nici prin invitatii la razvoaie, nici prin programe imperialiste. Singura sa arma de propaganda a fost un suras larg, un om de treaba, rezultatele de pana acum ale politicii sale si un program de viitor pe cat de intelept, pe atat de pasnic si de promitator. Americanii voiau sa aiba ce munci, ca sa obtina o paine castigata cu bratele sau cu mintea lor. Presedintele Roosvelt urma sa le-o dea.

Uriasul proiect al canalului Nicaraghua a fost cea dintai lucrare din seria marilor realizari, prin care Roosvelt a vrut sa invioreze America sis a dea un avant nou industriei. Ziarele au aratat la timp despre ce este vorba: un canal lung de 270 km, - adica de doua ori mai lung decat canalul Panama – menit sa lege oceanul Pacific cu Atlanticul, trecand prin marele lac Nicaragua, din central republicii cu acelasi nume. Costul aceste mari opera ingineresti a fost estimat la un miliard de dolari – dar adevaratul sau pret urma sa fie stiut abia la sfarsit, cand la socoteala finala erau adaugate si toate cheltuielile neprevazute. In sapte, cel mult noua ani, canalul trebuia sa fie gata. In 1946, cel mai tarziu, un alt presedinte al Americii, apasand la Washinton pe un buton, a facut sa se deschida, prin “fara fir”, portile canalului. Cea mai mare lucrare a intrat atunci in functiune.

Iata o parte a informatiilor care se stiu despre canalul Nicaragua. Planurile sale au fost tinute secrete. De ce? Merita sa o spunem!

Cerand Senatului sa voteze proiectul canalului Nicaragua, predesintele Roosvelt s-a gandit nu numai la muncitorii, ingineri, arhitecti, industriasii si toti cei care vor gasi de lucru la realizarea lui, dar in acelasi timp si la satisfacerea unei cereri pe care statul major al marinei americane o formuleaza mereu, de cativa ani, ca “desideratul nr. 1”: canalul de Panama a devenit insufficient si primejdios pentru siguranta Americii.

In adevarat, marina Americana are motive sa fie ingrijorata. Ultimele sale unitati, distrugatoarele de mare tonaj, acele fortarele plutitoare pe care le-am admirat de atatea ori la cinematograf, nu mai puteau trece prin canalul Panama, sau treceau foarte greu. Multa vreme, la construirea canalului, celor mai indrazneti ingineri nu le-a trecut prin minte ca intr-o zi tehnica navala va atinge o treapta de progress atat de mare, incat largimea canalului va fi insuficienta. Dar faptul e fapt si orice discutie este zadarnica. Din zi in zi, defectul canalului Panama atarna ca o amenintare grea asupra celor raspunzatori de siguranta teritoriala a Statelor Unite. Ce s-ar fi intamplat daca Japonia s-ar fi gandit sa atace coasta de apus a Statelor Unite, in timp ce marile unitati al marinei americane s-ar fi aflat in apele Atlanticului? Pana cand aceste vase sa ocoleasca toata America de Sud pe la capul Horn si sa vina pe coasta Cariforniei, japonezii ar fi realizat de mult planurile lor.

Canalul Nicaragua a indepartat toate aceste griji. Suficient de larg spre a lasa libera trecerea tuturor vaselor, chiar si a celor mai mari ce se vor construi pe viitor, el mai are avantajul de a se gasi pe teritoriul unei republici, incadrata de toate partile de capitaluri americane. In America de Sud, unde influenta finantelor americane a scazut considerabil, o revolutie putea aduce de la o zi la alta cine stie ce stapani langa portile canalului Panama. America Centrala este insa cu desavarsire in zona de influenta a Statelor Unite.

Nimic nu s-a facut in Nicaragua pana cand nu a fost autorizat de autoritatile competente din Washinton. Canalul nou a fost in Nicaragua la fel de sigur, ca si atunci cand ar fi construit pe teritoriul Statelor Unite …