Serbarea Abecedarului

Bun venit, iubiţii noştri!

Astăzi, clasa noastră,

O serbare a pregătit

Pentru dumneavoastră.

Nu suntem artişti vestiţi

Ci începători,

Dar sperăm ca o să fiţi,

Cu toţi, îngăduitori.

Orice om care munceşte

Are bucurii,

De la cei ce-s mai în vârstă

Până la copii.

Veţi afla acum îndată

Care este pricina,

De v-am invitat aicea,

Haideţi, sus cortina!

Se aude sunetul de clopoţel.

Toamnă ruginie,

Clopoţelul sună,

Vechea melodie,

Pe aceeaşi strună.

Azi, glasul lui zglobiu,

Vioi ne poartă gândul înapoi,

Ne poartă gândul şi ne-ndeamnă

Să ne amintim de astă toamnă.

De acel septembrie auriu,

De clopoţelul cel zgobiu

Care suna, suna de zor,

Chemându-ne cu glas sonor

Şi rând pe rând mergeam cu toţii,

Nerăbdători şi cu emoţii

Cu-n  fel de teamă şi sfială,

Eram în prima zi de şcoală.

Era o zi de soare plină.

Pe cerul clar zburau cocorii,

O zi frumoasă şi senină

Cu veselie şi cu flori.

Veneam cu mamele de mână

Aveam doar 7 anişori.

Aşa-i!

Nu-i prea mult timp de când întâia dată,

Sculându-ne cu grijă de cu zori

Ne-am luat ghiozdanul

Şi am pornit spre şcoală,

Sfioşi, dar veseli şi încrezători.

Şi eu îmi amintesc cu drag

Când pentru întâia dată

Am păşit al şcolii prag.

Tu, mămica mea cea bună,

Mi-ai luat uniformă nouă

Şi-am pornit-o amândouă

Către şcoala mult iubită.

Cât eram de fericită!

Bună ziua, şcoală mare,

Şcoală dragă, luminoasă!

Tu de astăzi îmi vei fi

Ani în şir a doua casă.

Şi, te rog, te rog s-asculţi

Rugămintea mea fierbinte:

Creşte-mă, şcoală cuminte,

Harnic, drept, bun şi-nţelept.

Creşte-mă, şcoală voinic,

Să n-am teamă de nimic!

Şi în pace creşte-mă,

Bine sfătuieşte-mă.

Eu frumos ţi-oi mulţumi,

Şi-nvăţând te-oi răsplăti

Şcoala mea,

Lumina mea!

Mă mai ţineam de mâna mamei încă.

Îmi era teamă? Nici acum nu ştiu.

Mergeam cu drag spre prima noastră muncă,

Să învăţăm să scriem, să citim.

M-am schimbat dintr-o fetiţă

Într-o mândră şcolăriţă

Şi sfioasă, dar voioasă,

Am intrat la noi în clasă.

Toţi:

Atunci noi am primit în dar,

Mult aşteptatu-abecedar.

Bun găsit, abecedar!

Auzisem doar de tine,

Cum arăţi n-aveam habar.

Azi te ştiu şi-mi pare bine,

Ne cunoaştem aşadar.

Eu, …… , noul şcolar,

Nu-s prea mare, nici prea mic,

Nu-s prea slab, nici prea voinic,

Dar voi şti să te deschid,

Taina nouă să-ţi cuprind,

Ca pe-un dar să te păstrez,

Taina sfântă să-ţi urmez.

Daru-acesta minunat, ca dintr-o poveste,

Cu cât dor l-am aşteptat, cât de drag ne este!

Fiecare filă-a lui e o bucurie,

Ce ne-a învăţat pe toţi a citi şi a scrie.

De aceea l-am păstrat ca pe o scumpă carte,

Şi nu prea l-am supărat, am sau nu dreptate?

Spune tu, abecedar, care eşti de faţă

Este cineva la noi care nu învaţă?

Abecedarul:

Iubiţii mei şcolari din clasa I,

Acum, la sfârşitul muncii voastre,

Îmi amintesc de clipa cea dintâi

Când m-ati găsit toţi pe băncile voastre.

Eraţi voioşi şi prea nerăbdători

Să desluşiţi mai iute taina slovei,

Să nu mai fiţi aşa neştiutori

În meşteşugul scrisului şi-al vorbei.

V-aţi străduit cu toţii.

Pot să spun, acum,

Că-n clasa voastră am lucrat cu drag,

Vă mulţumesc şi acum mă retrag.

Aţi aflat! Abecedarul toţi l-am terminat!

De-acum vezi, tot şcolarul e-un om învăţat.

Ne-a fost greu, o ştiţi prea bine că n-a fost uşor

Scrisul şi cititul doară nu se prind din zbor.

Ne-am luptat cu-abecedarul ca nişte voinici

Dar acum, ce bucurie, literele mari şi mici

Le cunoaştem toţi prea bine şi vom arăta

La ce-i bună fiecare.

Alfabetul   

Din literele toate, din ele, ca o rază,

Aşa pe neştiute cuvântul se-ntrupează.

Vocale sau consoane parcă se prind de mâini

În firul de cerneală cu tainice limini.

Rostesc şoptit silabe ca nişte paşi trecând

Şi văd cum fiecare e un crâmpei de gând.

Ascult poveşti, istorii ce încă nu le ştiu

Şi nimeni nu-i ca mine: Am învăţat să scriu!

Putem, fiindcă ştim să scriem, să trimitem o scrisoare …

Dragă mătuşică,

Îti dau o veste mare.

A venit iar vara

Şi vacanţa mare.

Şi când e vacanţă

Şcoala e pustie

N-avem de scris teme

N-avem teorie.

Ci plecăm la joacă

Toată ziulica

Suntem veseli foarte

Termin scrisorica.

Mă semnez … … …

Cântecul alfabetului

V-am prezentat alfabetul,

L-am învăţat încetul cu încetul,

Putem spune aşadar:

,,Rămâi cu bine-abecedar!,

Rămâi cu bine-abecedar,

La anul tu ai să-nveţi iar,

Alte rânduri de copii

A scrie şi a citi.”

Toţi:

Iubite abecedar,

Am venit să te vestim

Că de azi ne despărţim,

De la tine ne mutăm,

Alte cărţi să învăţăm.

Primim acum o carte nouă,

O luăm cu mâinile-amândouă

Şi iată, în acest moment,

Ne luăm şi-un angajament:

Tu, carte dragă, surioară,

Vei fi mereu scumpă comoară

A fiecărui mic şcolar

Ce o primeşte azi în dar.

Îţi vom afla tainele toate!

Ne vei fi cea mai dragă carte!

N-o să ai pagini mâzgălite,

N-o să ai colţuri îndoite.

Şi-apoi când toţi vom învăţa

Ce stă cuprins în slova ta,

Te vom păstra, iubită carte,

La fel cu grijă mai departe.

Se-ncheie pacea-ntre ştiinţe

Şi-nflăcărata noastră trudă,

Căci ştim, măsura dreaptă-a muncii

E pentru cel care asudă.

Ne despărţim pentru o vreme

De cei cu care am luptat,

De capra cu trei iezi, dictare,

Transcriere şi adunat.

Dar nu adio-ţi zicem, şcoală,

La revedere e salutul,

Căci, întorcându-ne la toamnă,

Vom reîncepe cu-nceputul.

Vom fi atunci în clasa a II-a

Şi şcoala ne-o primi cu drag,

Căci în vacanţă fiecare

Va fi citit o carte mare.

Toţi:

Nu fi supărată, şcoala mea frumoasă,

Vom veni în toamnă în a doua clasă!

Rămâi cu bine clasa I!