|
Vineri, 26 Octombrie 2012 23:22 |
|
Sentimentul religios la romani
 Fata de vecinii nostrii, noi suntem cei mai vechi crestini din aceste parti, dupa cum suntem si cei mai vechi locuitori ai acestor meleaguri.
Cu mult inainte de nasterea Domnului Iisus Hristos, spun scriitorii greci din antichitate, ca stramosii nostri, geto-dacii, aveau inclinari spre evlavie si reguli de viata asemanatoare cu acelea ale crestinismului. Unii dintre ei posedau si traiau retrasi in singuratatile padurilor, hranindu-se numai cu legume si ferindu-se de carne, ca si sihastrii crestini de mai tarziu.
In legea stramosilor nostri era o zicala plina de adanca intelepciune: “Daca sufletul iti este sanatos si trupul tau va fi sanatos”. Pietatea geto-dacilor, atat de mult laudata de scriitorii greci si romani, i-au facut pe acestia sa primeasca foarte de timpuriu invatatura mantuitoare a lui Iisus Hristos si a Evangheliilor.
Traind timp de 1000 de ani sub furtuna navalirilor, romanii au pastrat cu sfintenie legea crestina, care i-a condus, de care au ascultat si in care au gasit mangaiere in vremuri de restriste.
In momentul in care s-a unit Moldova cu Muntenia, romanii si-au putut organiza Biserica.
Cu toate suferintele prin care au trecut, romanii nu au ajuns niciodata sa prigoneasca alte religii, cum s-a intamplat in mai toate tarile. Romanul a avut intotdeauna un suflet larg, ingaduitor, iertator si plin de intelepciune.
Strabatand cuprinsul Romaniei, oricine poate vedea la tot pasul semnele stramosilor nostri.
Domnii evlaviosi din Principate, ca si boierii mai avuti sau prelatii mai instariti au cesnicit pomenirea lor prin ridicarea unuia sau a mai multor lacasuri de inchinare. Bisericile si manastirile se tin lant la poalele Carpatilor, pe vaile apelor, ca si in locurile mai ferite, codrii sau chiar insule in mijlocul lacurilor.
Related news items:
Newer news items:
Older news items:
|
