Sărbătoarea Praznicului Crăciunului

Postul Crăciunului 

Postul Naşterii Domnului sau al Crăciunului ne dă putinţa curăţirii trupeşti şi sufleteşti. El închipuie ajunarea de patruzeci de zile a Proorocului Moise, precum şi postul patriarhilor din Vechiul Testament. După cum aceia aşteptau venirea lui Mesia cu post şi rugăciune, aşa se cuvine să astepte creştinii şi să întâmpine prin ajunare pe “Iisus Hristos - Cuvântul lui Dumnezeu” născut din Fecioara Maria. Acest post se numeşte al Crăciunului, Advent sau Aşteptare.

In timpul postului nu ne este îngăduit să consumăm carne, ouă şi lactate. Lunea, Miercurea şi Vinerea se consumă bucatele fără undelemn (ulei) şi fără vin. Marţea şi Joia este dezlegare la undelemn şi ulei. Sâmbăta şi Duminica, până pe data de 20 decembrie exclusiv, este dezlegare la undelemn, vin şi peşte. Dacă în zilele de Luni, Miercuri sau Vineri se prăznuieşte un mare sfânt, însemnat în calendar cu cruce neagră, este dezlegare la undelemn şi vin, iar în cazul unor sărbători cu cruce roşie în calendar, sau la hramul unei biserici este dezlegare de undelemn, vin şi peşte.

În ziua de Ajun se mănâncă numai seara şi anume: grâu fiert îndulcit cu miere, poame, covrig sau turte din făină, căci cu seminte a ajunat Daniil proorocul şi cei trei tineri din Babilon, care au închipuit - mai înainte - Naşterea lui Hristos. La Crăciun, în orice zi ar cădea mâncăm de dulce.

Începutul postului pe 15 noiembrie nu e marcat liturgic de nici un imn special, însă şase zile mai târziu, de Intrarea Maicii Domnului în biserică, auzim prima anunţare din irmoasele Canonului Crăciunului “Hristos Se naşte! Slăviţi-L!”

Perioada aceasta mai include alte zile pregătitoare ce anunţă apropierea Crăciunului: Sf Andrei pe 30 noiembrie; Sf Nicolae pe 6 decembrie; Sf Spiridon pe 12 decembrie; Duminica Sfinţilor Strămoşi, penultima dinaintea Crăciunului; şi Duminica Strămoşilor după Trup de dinaintea Crăciunului.

Din 20 decembrie începe Înainte prăznuirea Naşterii Domnului. Există aici asemănări liturgice cu Săptămâna Mare de dinaintea Paştilor. Biserica Ortodoxă priveşte naşterea Fiului lui Dumnezeu ca începutul lucrării Sale mântuitoare ce Îl va conduce spre jertfa supremă pe Cruce, pentru om şi a sa mântuire.

Ajunul Crăciunului

În popor se spune că Ajunul Crăciunului presupune un post aspru. E indicat chiar să se ajuneze până se iveşte prima stea de seară, care aminteşte de steaua observată de către magii de la Răsărit. Până atunci nu trebuie să se mănânce nimic şi astfel omul va fi sănătos, va avea mult noroc şi va fi mai demn pentru Sfânta Împărtăşanie. În ajunul Crăciunului se citesc Ceasurile Împărăteşti şi se săvârşeşte Vesperoliturghia Sf. Vasile cel Mare (Liturghia de seara). La toate aceste slujbe sunt citite profeţii din Vechiul Testament despre Naşterea Domnului.

Slujba de Priveghere

Privegherea de seară a Naşterii Domnului începe cu Pavecerniţa Mare, deoarece Vecernia s-a slujit deja cu Liturghia Sf. Vasile. La Pavecerniţă se cântă troparul şi condacul praznical precum şi imnuri speciale de slăvire a naşterii Mântuitorului. La aceasta se adaugă rugăciuni speciale de cereri stăruitoare şi de binecuvântare a celor cinci pâini, a grâului, vinului şi untdelemnului. Credincioşii consumă apoi pâinea binecuvântată şi înmuiată în vin, şi sunt unşi cu acest untdelemn. Partea aceasta a privegherii, săvârşită la toate praznicele mari, se numeşte Litia (cuvânt de origine slavonă) sau artoklasia, care în limba greacă înseamnă frângerea pâinii. Rânduiala Utreniei este cea a unui praznic mare. Aici, pentru prima dată, se cântă în întregime Canonul Naşterii Domnului, iar credincioşii cinstesc icoana Naşterii Domnului.

Liturghia de Crăciun

În încheierea prăznuirii stă Liturghia din ziua Naşterii Domnului. Aceasta începe cu stihuri speciale din psalmi aleşi (109/110, 110/111 şi 111/112) ce înlocuiesc cele trei antifoane obişnuite. Troparul şi Condacul praznical marchează vohodul (intrarea) cu Evanghelia. Stihul baptismal “Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi-mbrăcat” (Gal 3,27) înlocuieşte încă o dată imnul Trisaghion, “Sfinte Dumnezeule.” Pericopa apostolică e cea de la Galateni 4,4-7, iar cea evanghelică e relatarea cunoscută a Naşterii Domnului de la Matei 2,1-12. Liturghia continuă apoi obişnuit, singura excepţie fiind înlocuirea Axionului (“Cuvine-se cu adevărat”) cu irmosul de la cântarea a 9-a a Canonului Naşterii “Taină minunată şi neobişnuită văd.”

Douăsprezece zile sărbătoare de Crăciun

A doua zi de sărbătoare marchează începutul a două zile de prăznuire închinate Maicii Domnului. Prima, pe 26 Decembrie, este a Soborului Născătoarei de Dumnezeu. Îmbinând imnuri ale Naşterii cu cele ale Maicii lui Dumnezeu, Biserica arată către Fecioara Maria ca înlesnitoarea care a îngăduit Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu. Apoi pe 27 Decembrie, pomenim şi pe Sf Apostol, Întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan.  În Duminica de după Naşterea Domnului pomenim pe Sf. Apostol Iacov ruda Domnului, pe regele David şi pe Dreptul Iosif. Într-a opta zi a Naşterii e Tăierea Împrejur a Domnului. Perioada de bucurie a Crăciunului se întinde până la Arătarea Domnului, perioadă în care postul şi îngenuncherea în biserică sunt oprite, cu excepţia unei singure zi, Ajunul Bobotezei. De la Crăciun şi până la Bobotează, creştinii ortodocşi din unele părţi se salută cu cuvintele: ”Hristos Se naşte!” iar răspunsul este: ”Slăviţi-L!”

Imnografie

Tropar (Glasul al 4-lea)

„Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei. Că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii, şi să te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus. Doamne, slavă Ţie !”

(Troparul Naşterii Domnului - glas 4)

Condac (Glasul al 3-lea)

„Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte, şi pământul peştera Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slăvesc şi magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci”

(Condacul Naşterii Domnului - glas 3)