Sa ne curatim simtirile ca sa-l vedem pe Hristos

Cat adevar se cuprinde in aceste putine cuvinte, cantate in noaptea invierii. Lumea noastra traieste in cea mai mare parte, fara sa-l vada pe Hristos. Vine la biserica, sta la slujba, se inchina pe la icoane, da leturghia cuvenita, dar nu-l vede pe Hristos. Acasa se inchina seara si dimineata cu fata la icoane, dar nu-l vede pe Hristos. Si nu vreau sa vorbesc de chipul lui Hristos de pe icoanele din biserica sau de acasa. Pe acele il vede totdeauna. Vreau sa spun ca nu-l vede pe Hristos intocmai asa cum e El, faptura Dumnezeiasca.

Dar se poate oare una ca aceasta? Eu zic ca se poate. Si cu ce sa-l vedem? Numai cu ochii sufletului. Cand? Numai cand ne vom curati simtirile, cum zice catavasia Invierii. O! cati cunosc eu, care-l vad pe Hristos numai zugravit, aprind o lumanare groasa dinaintea chipului lui si cu toate acestea nu sufera nicio schimbare in adancul sufletelor lor. Fie de ochii lumii, fie de fatarnicie, cei mai multi crestini bat matanii la umbra icoanelor si dau daruri bisericii, dar inima lor e impietrita. Uitati-va la acestia, ca pe cei mai multi ii veti vedea tot rai, tot betivi, tot hoti, tot desfranati, etc. Ce le-a folosit lor oare forma aceea desarta de credinta, daca nu si-au curatit simtirile? In inima lor este inca un iad de dusmanie. Neiertati intra in locasul Domnului, ingandurati stau in tot timpul slujbei si, dupa ce s-au dus acasa, incepe iar furia, necredinta, betia, etc. Cu simtirile curate, cu fiinta ta noua, il vezi pe Hristos ca si oamenii de acum peste 2000 de ani. Da, El iti sta inainte ca un tata care te primeste cu bratele deschise, iti iarta pacatele. Il vezi ca judecator bun si drept, al tuturor oamenilor si atunci desigur ca si in viata ta, incepe invierea. Viata ta este o pilda de bunatate si rabdare pentru cei din jurul tau. In biserica, acasa, cand il privesti pe icoane, ti se pare ca e viu, ca misca, ca se apropie de tine si-ti spune: “Da, esti curat, fiule, pe toti i-ai iertat, te-ai lepadat de pacate, priveste-ma, ca eu sunt Dumnezeul tau. Jertfa ta, lumanarea ta, banul tau este primit, pentru ca intr-adevar, urmezi legea mea.” Priviti la crestinul cel adevarat, si cati sunt de rari acestia! El asteapta cu nespusa bucurie zilele Pastelor. Toata casa lui e inoita. Femeia, copiii toti sunt voiosi. Nici nu se cunosc ca au postit 40 de zile. Ziua invierii pentru casa acestuia este ziua venirii lui Hristos in casa lui. In biserica, rugaciunea lui e rugaciune. Umilit sta la locul lui si asculta cu sfintenie slujba Liturghiei. Umilit ingenuncheaza la icoane si se roaga. Nu pleaca sa se roage pana nu se iarta cu toti din jurul sau. Ochiul lui nu se mileseste ca sa doarma. Dupa amiaza, iese … Vorbeste bland cu fiecare, nu se tavaleste in noroi beat, nici nu arunca vorbe uracioase. Da, invierea lui Hristos, este invierea sufletului lui spre o viata de crestin. Cati crestini ajung zilele invierii si totusi sunt morti in groapa pacatelor!

Trebuie sa ne curatim simtirile, caci numai asa il vom vedea pe Hristos.

Petru Chirica