Radiatiile la munte si la mare

Ceea ce noi numim in general radiatii solare reprezinta, de fapt, un complex de elemente pe care este bine sa le cunoastem si sa le diferentiem. Aceasta se impune cu atat mai mult cu cat in anotimpul de vara radiatiile solare sunt cautate si apreciate de aproape toata lumea.

Instrumentele intrebuintate la masurarea diferitelor radiatii, poarta diferite numiri in raport cu scopul urmarit. Astfel, avem:

· Pyrheliometre, instrumente pentur masurat radiatia directa, calorica, a soarelui.

· Actinometre, de diferite tipuri si numiri, care dau cantitatea de caldura primita in unitatea de timp, de unitatea de suprafata.

· Puranometre, care dau radiatia globala si cea reflectata.

· Pyrgeometre, instrumente pentru masurat radiatia nocturna.

· Fotometre, pentru masurat radiatia directa si cea difuza intr-o anumita parte a spectrului.

· Masuratorile facute cu aceste instrumente de diferiti cercetatori in diferite locuri, au condus la o serie de concluzii interesante.

Mai intai, intensitatea radiatiei totale a soarelui creste cu inaltimea lui deasupra orizontului. In consecinta, ea atinge maximul catre amiaza. Din aprilie-mai pana in toamna, cresterea e foarte rapida pana la 9 dimineata, pentru ca apoi intensitatea sa varieze foarte putin pana la ora 15, de cand incepe sa scada.

La mare, variatia zilnica si anuala a radiatiei totale este mai accentuata decat pe continente. Pentru medicina, evident, constatarea aceasta este vrednica de retinut.

La munte, intensitatea radiatiilor solare este mai mare ca la campie. In schimb, variatia acestei intensitati este mult mai mica, atat in cursul zilei, cat si in cursul anului.

Ceea ce intereseaza inainte de toate pentru helioterapie insa, este variatia intensitatii solare in ultraviolet, ultravioletul fiind factorul cel mai activ de pe urma caruia se resimte organismul omenesc. In aceasta privinta, cercetarile lui Mrikofer sunt concludente. Dupa el, radiatia ultravioleta depinde in primul rand de masa de aer strabatuta, cu alte cuvinte de inaltimea soarelui si de altitudinea locului.

In mersul sau zilnic, radiatia ultravioleta scade pe masura ce soarele coboara, pana la valori minime, spre doesebire de radiatia totala care se opreste la o valoare de circa 0.5 calorii. Acelasi lucru se observa si annual.

Radiatia ultravioleta atinge maximul la sfarsitul lui iunie si minimul in decembrie. Ea urmeaza deci exact declinatia soarelui. La amiaza si la munte, radiatia ultravioleta este in iunie de opt ori mai mare ca in decembrie si aproape dubla ca la campie. Faptul ilustreaza perfect avantajele climatului de munte. Morikofer a trasat chiar curbe comparative, din care se poate vedea dintr-o data variatia radiatiilor ultraviolete.

In ajunul plecarii in vacanta, a tuturor celor ce un an intreg au trudit la munca, rezultatele mai sus amintite ni se par important de tinut in seama.