Primele inceputuri de arta la egipteni

Desigur ca oricine s-a intrebat, de cand omenirea a simtit nevoia de a impodobi obiectele locuintele, etc. cu desene de culori si forme diferite. Nu avem posibilitatea sa dovedim data exacta, neavand mai nicio proba, pastrata pana in zilele noastre. Dar, de peste 7000 ani, avem pstrate, sub daramaturile oraselor, inceputul si toata scara ce a urmat arta, in dezvoltarea si perfectiunea ei.

In felul cum a luat fiinta, se poate socoti ca o legatura dintre viata pamanteasca si cea viitoare dupa moarte. Imboldul, acesta l-au simtit pentru prima data egiptenii – cam prin anul 5000 inainte de Hristos.

Necesitatea de a cinsti mortii a nascocit felul de a impodobi vasele mortuare, dand fiecaruia insemnatatea sa.

Egiptenii acopereau vasele cu un strat de smalt de diferte culori, de preferat verde deschis si albastru deschis.

Mai tarziu, aceasta arta s-a perfectionat. Numeroae fabrici au luat fiinta pe Valea Nilului, acolo producandu-se statui si basoreliefuri de ale zeilor si faraonilor, de o finete de executie si de forma, pe care nici grecii n-au intrecut-o.

Se stie ca smaltul e format din materii vitreifiabile (ce se pot transforma in sticla), translucide, opace, in praf fin si pasta alba sau colorata cu diferite saruri metalice (oxizi) si e destinat a acoperi produsele de arta ceramica (olarii) sau sunt aplicate ca ornamentatii pe diferite metale, fiind fixate prin lipire la temperaturi inalte.

Toate podoabele si vasele numite “amfore”, fara picioare erau infipte in pamant sau puse pe picioare speciale, fiind destinate inmormatarilor.

Desi ornamentatiile erau foarte diferite, totusi capetele de animale si florile de Lotus predominau, ca in mai toate ornamentatiile monumentelor.

Dupa fiecare faraon, formele si ornamentatiile vaselo se shimbau asa ca nu-i posibil sa dam diversele specimene intr-un rezulat asa de restrans, ci numai cele caracteristice si indispensabile unei bune priceperi. Majoritatea se gasesc la Muzeul Egiptean din Louvre.

Vasele ce au jucat cel mai mare rol in istoria civilizatiei si religia Egiptului sunt asa-numitele Canope (vase de mort) sau Canobe, numire data de la orasul Kahianoub (pamant de aur), unde se fabrica cea mai mare cantitate de vase de pamant ars.

Canopele serveau la pastrarea maruntaielor si intestinelor mortului. Se puneau in numar de patru langa sarcofag si erau fabricate din argila arsa, granit sau alabastru (specie de marmota transparenta ce se poate lustrui frumos)ș de forma unei capatani de zahar, rasturnata si fara pivoti. Capacele reprezentau capete diferite: de om, sacal, fenee (vulpe mica din regiunile sahariene) si de eparlan (peste de mare), etc.

Fiecare canop avea o destinatie speciala, in legatura cu organele ce trebuia sa pastreze:

- vasul cu cap de soim era numit al inteligentei si continea creierul defunctului. Preotii egipteni considerau soimul ca “emblema misterului sublim al gandirii”;

- cal cu cal de eynocephal era vasul conducator al vorbei si continea plamanii;

- canapeul cu cap de om sau vasul arzator continea inima, omul fiind simbolul inimii, dupa Harapellen;

- vasul cu cap femeie sau vasul incetinitor era al celor 4 genii “Amenthi” (iadul egiptean).

Mai erau adaugate mormantului inca alte multe vase, de marimi diferite, care serveau la ingrijirea mortului si contineau diverse parfumuri, uleiuri, pomezi, cosmetice, pudre, etc.

La muzeul din Cairo se afla cele mai valoroase si mai vechi vase din arta egipteana: sunt trei vase descoperite de exploratorul d’Avennes, in 1844, la o mica distanta d epiramida Sakkora, la rasarit de vechiul Memphis. Au o inaltime de 66 cm, sunt facute din alabastru si au desemnate pe ele diferite scene razboinice ale faraonilor dinastiei a V-a, cam pe la anul 4673 i. Hr.

Egiptenii mai aveau o intreaga industrie de olarii pentru export prin Marea Rosie si Arabia. Numai prin legaturile comerciale, care necesitau tot felul de schimburi, civilizatia egipteana a influentat pe arabi si persani, transmitandu-se pana in zilele noastre.