|
Primavara în poezia Otiliei Cazimir
De pe-o “buna dimineaţă”
 De pe-o “bună dimineaţă”
Cu tulpină de cârcel,
A sărit un gândăcel
Cu mustăţile de aţă.
Alţi gândaci, mărunţi şi roşii,
Care-şi poartă fiecare
Ochelarii pe spinare,
Dorm la soare, somnoroşii!
Iar pe-un fir de păpădie,
Ce se-nalţă, drept, din iarbă,
Suie-un cărăbuş cu barbă,
În hăinuţă aurie.
Suie, mândru şi grăbit,
Să vestească-n lumea mare:
- Preacinstită adunare,
Primăvara a sosit!
Pentru tine, primavară
Şiruri negre de cocoare,
Ploi călduţe şi uşoare,
Fir de ghiocel plăpând,
Cântec îngânat în gând,
Sătbătoare…
Zumzet viu prin zarzări. Oare
Cântă florile la soare?
Că pe crengi de floare pline
Nu ştii: flori sunt, ori albine?
Pentru cine?…
Pentru tine, primăvară,
Care-aduci belşug în ţară,
Care vii,
Peste câmpii,
Cu bănuţi de păpădii
Şi cu cântec de copii!
Primavara dragă
E vremea florilor
Şi a culorilor
De frig noi să uităm,
Hai să ne bucurăm.
Primavara dragă
De tine n-am uitat,
Cu emoţii mari
Noi te-am aşteptat.
Iarna a fost de vis,
Cu multe bucurii
Insă noi la tine
Adesea ne-am gândit.
Soarele zambeşte
La noi în ferestre,
O zi frumoasa începe
Razele ne dau de veste.
Iarba verde creşte
Pe dealuri şi câmpii
Păsările acum venit-au
Stoluri mii şi mii.
Baba Dochia
Toată noaptea au lătrat
Câinii de la jitărie,
De gândeai că-i lupu-n sat.
Ce să fie?
Ce să fie?…
Ia, o babă cu cojoc
A mărs noaptea, fără foc,
În desiş uscat de soc!
Acum vine pe-ndelete -
Că i-e drumul fără grabă -
Şi drept singură podoabă
Are-n plete
Un scaiete.
Şi de dus, dintr-un ponor
Poartă fetelor solie,
Că le-aduce marţişor
Un bănuţ de păpădie!
Related news items:
Newer news items:
Older news items:
|
