Praznicul Adormirea Maicii Domnului

Praznuirea Adormirii Maicii Domnului - 15 august

Praznicul Adormirii Maicii Domnului este unul din cele mai indragite sarbatori pentru credinciosii ortodocsi romani, mai ales datorita evlaviei deosebite a romanilor fata de Nascatoarea de Dumnezeu. Un foarte mare numar de biserici si de manastiri poarta acest hram. In multe locuri, cu aceasta ocazie se organizeaza pelerinaje la manastirile care isi sarbatoresc astfel ocrotitoarea. Sate si comunitati intregi vin impreuna in aceste pelerinaje.

Credinciosii vin inca din preziua Praznicului, in 14 august si participa la slujbe, care in multe locuri au un fast deosebit. Astfel, slujba Vecerniei se prelungeste cu o Priveghere care in unele locuri dureaza pana foarte tarziu in noapte sau chiar toata noaptea.

La slujba de inaintepraznuire se mai canta in multe biserici si manastiri din Romania si Prohodul Maicii Domnului, o cantare special alcatuita pentru noaptea dinaintea praznicului, construita dupa modelul Prohodului Domnului si pusa pe linia melodica a celor trei stari ale acestuia.

In pauzele dintre slujbe, credinciosii canta, in unele locuri, si alte cantari (extra-liturgice) inchinate Maicii Domnului, numite in Ardeal pricesne, care exprima grija Nascatoarei de Dumnezeu pentru oameni, precum si afectiunea profunda a credinciosilor fata de Cea pe care o numesc Maicuta Domnului. Unele dintre acestea sunt de o surprinzatoare familiaritate: "Am venit, Maicuta, sa te mai vedem / Si sa-ti spunem dorul pe care-l avem ...".

Postul Adormirii Maicii Domnului

Sarbatoarea Adormirea Maicii Domnului este precedata de 14 zile de post strict, cu dezlegare la untdelemn si vin sambata si duminica, cu exceptia Schimbarii la Fata (6 august), cand este dezlegare la peste, indiferent in ce zi ar cadea. In zilele de peste saptamana din post se slujeste ori Paraclisul Maicii Domnului (slujba de implorare) ori Al doilea paraclis al Maicii Domnului. Daca ziua praznicului cade miercuri sau vineri, se dezleaga la peste.

Slujbele praznuirii Adormirii Maicii Domnului

In seara sarbatorii se slujeste o Vecernie care cuprinde trei citiri din Vechiul Testament care au intelesul in Noul Testament:

In Facerea (2,10-17), Scara lui Iacov care uneste cerul cu pamantul, simbolizeaza unirea lui Dumnezeu cu omul, unire realizata pe deplin si perfect in Maria Nascatoarea (Purtatoarea) de Dumnezeu.

"Ce minunat este acest loc! Aceasta este casa lui Dumnezeu si poarta raiului!"

In Ezechiel (43,27-44) este descrisa viziunea cu Templul cu usa spre Rasarit, intotdeauna inchisa si plina de slava lui Dumnezeu, care o simbolizeaza pe Maica Domnului.

Pentru textul din Proverbe (9,1-11), Maria este cu "casa" pe care Intelepciunea Divina si-a zidit-o siesi.

Atunci cand se slujeste Utrenia, in dimineata sarbatorii, se citeste din Luca (1,39-49). Acest text este citit la toate sarbatorile Maicii Domnului si contine Spusele Maicii Domnului: "Si a zis Maria: Mareste sufletul meu pe Domnul. Si s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mantuitorul meu, Ca a cautat spre smerenia roabei Sale. Ca, iata, de acum ma vor ferici toate neamurile...". In unele bisericii exista obiceiul de a se binecuvanta flori in ziua acestei sarbatori, dar inainte de Sfanta Liturghie.

La Liturghie, se citeste din Apostol de la Filipeni (2,5-11), unde se vorbeste despre "Gandul acesta sa fie in voi care era si in Hristos Iisus, care Dumnezeu fiind in chip, n-a socotit o stirbire a fi El intocmai cu Dumnezeu, ci S-a desertat pe Sine, chip de rob luand, facandu-Se asemenea oamenilor, si la infatisare aflandu-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultator facandu-Se pana la moarte, si inca moarte pe cruce. Pentru aceea, si Dumnezeu L-a preainaltat si I-a daruit Lui nume, care este mai presus de orice nume; ca intru numele lui Iisus tot genunchiul sa se plece, al celor ceresti si al celor pamantesti si al celor de dedesubt. Si sa marturiseasca toata limba ca Domn este Iisus Hristos, intru slava lui Dumnezeu-Tatal."

Citirea din Sfanta Evanghelie este luata din Luca (10,38-42) si (11,27-28), citite impreuna. Aceste texte sunt citite intotdeauna la sarbatorile inchinate Maicii Domnului. In acest text, Domnul spune, "binecuvantati sunt aceia care aud cuvantul Domnului si il pazesc!".

Mutarea la cer a Maicii Domnului

Cand a binevoit Hristos Dumnezeul nostru ca sa ia pe Maica Sa la Sine, atunci cu trei zile mai inainte a facut-o sa cunoasca, prin mijlocirea ingerului, mutarea sa cea de pe pamant. Caci Arhanghelul Gavriil, venind la dansa, a zis: "Acestea zice Fiul tau: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeste cuvantul cu bucurie, de vreme ce vii la viata cea nemuritoare". Nascatoarea de Dumnezeu s-a bucurat cu bucurie mare si, cu dorul ce avea ca sa se mute la Fiul sau, s-a suit degrab in Muntele Maslinilor ca sa se roage, caci avea obicei de se suia adesea acolo de se ruga. Si s-a intamplat atunci un lucru minunat. Cand s-a suit acolo Nascatoarea de Dumnezeu, atunci de la sine s-au plecat pomii ce erau pe munte si au dat cinstea si inchinaciunea ce se cadea catre Stapana, ca si cum ar fi fost niste slugi insufletite.

Dupa rugaciune s-a intors acasa si indata s-a cutremurat casa cu totul, iar ea, aprinzand multe lumanari si multumind lui Dumnezeu si chemand rudeniile si vecinii si-a grijit toata casa, si-a gatit patul si toate cele ce se cadea de ingroparea ei. Si a spus cele ce i-a zis ingerul, despre a sa mutare la cer. Iar spre incredintarea celor zise a aratat si darul ce i se daduse: o stalpare de finic. Iar femeile chemate, daca au auzit acestea, au plans cu tanguire si cu lacrimi si au suspinat cu jale. Deci potolindu-se ele din tanguire, s-au rugat sa nu ramana sarace de dansa. Iar Preacurata le-a adeverit, ca mutandu-se la ceruri, nu numai pe dansele, ci si pe toata lumea o va cerceta si o va umbri. Si asa alina intristarea cea mare cu cuvinte mangaietoare. Apoi a aratat despre cele doua vesminte ale sale ca sa le ia doua vaduve sarace, fiecare din ele cate unul, care-i erau ei prietene si cunoscute si de la dansa le era hrana.

Si vorbind ea acestea si invatand, s-a facut fara de veste sunet de grabnic tunet si aratare de multi nori, care aduceau de la marginile lumii, pe toti ucenicii lui Hristos la casa Maicii lui Dumnezeu. Intre care erau si de Dumnezeu inteleptii ierarhi: Dionisie Areopagitul, Ierotei si Timotei. Acestia, daca au aflat pricina venirii lor, asa adunati fiind, au zis aceste cuvine catre dansa: "Noi, o, Stapana, stiindu-te in lume, ca si cu singur Stapanul nostru si Dascalul ne mangaiam, dar acum cum vom putea sa suferim greul acesta? Insa de vreme ce cu voia Fiului si Dumnezeului tau te muti spre cele ce sunt mai presus de lume, pentru aceasta plangem, precum vezi si lacrimam, cu toate ca intr-alt chip ne bucuram despre cele ce sunt asupra ta randuite". Acestea au zis si varsau lacrimi, iar ea a zis catre dansii: "Prietenii mei si ucenicii Fiului si Dumnezeului meu, nu faceti bucuria mea plangere, ci-mi ingrijiti trupul, precum eu il voi inchipui pe pat".

Cand s-au savarsit cuvintele acestea, iata a sosit si minunatul Pavel, vasul cel ales, care cazand la picioarele Maicii lui Dumnezeu, s-a inchinat si deschizandu-si gura a laudat-o cu multe cuvinte, zicand: "Bucura-te Maica Vietii, implinirea si incheierea propovaduirii mele, ca macar ca pe Hristos Fiul tau trupeste pe pamant nu L-am vazut, insa pe tine vazandu-te, mi se parea ca pe Dansul Il vad".

Dupa aceasta, luand Fecioara iertaciune cu toti, s-a culcat pe pat si si-a inchipuit preacuratul sau trup precum a vrut si a facut rugaciune pentru intarirea lumii si pasnica ei petrecere si i-a umplut si pe dansii de binecuvantarea ei. Si asa in mainile Fiului si Dumnezeului sau si-a dat sufletul.

Si indata ochii orbilor s-au luminat si auzul surzilor s-a deschis, ologii s-au indreptat si tot felul de patima si de boala lesne se tamaduia. Dupa aceea a inceput Petru cantarea cea de iesire si ceilalti Apostoli. Unii au ridicat patul, altii mergeau inainte cu faclii si cu cantari, petrecand spre mormant trupul cel primitor de Dumnezeu. Atunci s-au auzit si ingerii cantand si vazduhul era plin de glasurile cetelor celor mai presus de firea omeneasca.

Pentru aceste lucruri, mai-marii iudeilor, invitand pe unii din popor, i-au plecat sa se ispiteasca a surpa jos patul in care zacea trupul cel de viata incepator si a-l lepada pe dansul. Dar dreptatea lui Dumnezeu ajungand pe indraznetii si obraznicii aceia, le-a facut pedeapsa tuturor prin orbirea ochilor. Iar pe unul dintr-insii, care mai nebuneste se pornise de apucase acel sfant pat, l-a lipsit si de amandoua mainile, care au ramas spanzurate de pat, taiate de dreapta judecata a lui Dumnezeu. Iar acela, crezand din tot sufletul, a aflat tamaduire si s-a facut sanatos ca si mai-nainte. In acelasi chip si cei ce orbisera, crezand si punand asupra lor o parte din poala patului, au dobandit vindecare.

Iar Apostolii, sosind la satul Ghetsimani, au asezat acel de viata incepator trup in mormant si au stat trei zile langa dansul, auzind neincetat glasuri ingeresti.

Si de vreme ce, dupa dumnezeiasca randuiala, a lipsit unul din Apostoli, adica Toma, care nu s-a aflat la preamarita ingropare, ci sosind cu trei zile mai pe urma, era mahnit foarte si intristat ca nu se invrednicise sa vada si el ca si ceilalti Apostoli trupul. Si au deschis cu socoteala mormantul pentru dansul ca sa se inchine si el acelui preasfant si preacurat locas, adica trupului Nascatoarei de Dumnezeu. Si daca a vazut s-a minunat ca a aflat mormantul fara de sfantul trup, si era numai giulgiul, care ramasese mangaiere Apostolilor si tuturor credinciosilor, si marturie nemincinoasa a mutarii Nascatoarei de Dumnezeu. Ca si pana astazi, mormantul cel cioplit in piatra asa se vede desert de trup si este cinstit ca inchinaciune, intru marirea si cinstea preabinecuvantatei maritei stapanei noastre de Dumnezeu Nascatoarei si pururea Fecioarei Maria.