|
Poezii despre iarnă
 Poveste de omăt
de Otilia Cazimir
Tu nu ştii …
A fost odată
O căsuţă fermecată
Şi-n căsuţă-o fată mică,
Un pisoi şi o bunică.
Şi-ntr-o iarnă, într-o seară,
Fata s-a uitat afară
Şi-a văzut cum prin perdea
Stelele râdeau de ea …
Dar pe drum cotit şi nins,
Umbra sură s-a desprins:
Un voinic abia de-o şchioapă
Înota-n omăt ca-n apă.
Şi proptinduse-n toiag,
Un toiag mai ‘nalt ca el,
A-nceput să cânte-n prag,
Tremurat şi subţirel …
Dormi?
Şi nici n-am prins de veste!
Uşa s-a închis cu cheia,
Focu-şi pâlpâie scânteia,
Şi povestea nu-i poveste:
Eu eram fetiţa-aceea,
Iar bunica - nu mai este …
Februarie
de Petre Ghelmez
Cu mărgăritare albe
Pare dealul presărat.
Vin copiii dinspre sat
Ca mărgelele în salbe.
Geru-nţeapă, nasu-ngheaţă,
Dar la joc nu-i frig deloc.
Doi bujori surâd pe faţă:
- Trece bobul, faceţi loc!
Darurile iernii
de Irimie Străuţ
Cu copiii darnică,
Iarna-i foarte harnică.
Punţi durează, de cristal,
Peste râu, din mal în mal.
Căci copiii tare-i plac -
Patinoar face din lac
Şi le-aşterne derdeluş,
Loc de joc şi săniuş.
Taina iernii
Noapte
mirifică, de taină.
Stelele
în rochii de seară,
decoltate
murmură colinde,
în timp ce
asceţi
în sutane albe
agăţaţi
de scara îngerilor
fumează din pipa
inţelepciunii.
Norii,
mustăcioşi au cuşme albe.
zâmbind
ajută cuvioşi
luna
să cearnă făina,
să facă colaceii
pentru micii
colindători.
Păsărica-n timpul iernii
Iarna ninge şi îngheaţă,
Frigul creşte tot mereu.
Vrăbiuţa cea isteaţă
Nu-şi mai zice cântul său.
Când afară viscoleşte,
Ea se-ascunde tremurând,
De mâncare căutând.
Două vrăbii
Două vrăbii zgribulite
Bat la geam pe negândite.
Hai, veniţi, veniţi la mine
Unde-i cald şi bine!
Vă dau hrană într-o clipă
Şi-aspirină pentru gripă.
Vine iarna
Vine, vine, vine iarna,
Vine de departe, hăt!
Cu căciuli de promoroacă
Şi cojoace de omăt.
Vine gerul, care pune
Flori de gheaţă la fereşti
Şi mămica iar ne spune
Adormindu-ne, poveşti.
Uite vine iarna rece
Cu zăpadă şi cu ploi.
Să ne pregătim şi noi.
Şoapta vântului
Vântul iernii de la munte,
Într-o seară ne-a adus
Praful stelelor mărunte
Şi la gemuri ni l-a pus.
A-nvelit apoi tot drumul
Cu covoare de mătase,
Destrămând sub ceruri fumul
Hornurilor de pe case.
Şi-n văzduh zburând hoinarul,
Printre fulgii cei uşori,
I-a stins lunii felinarul,
Ascunzând-o după nori.
- Noapte bună, noapte bună!
Şoapta lui până la noi
A venit ca să ne pună
Vise albe-n perne moi.
Poveste de iarnă
Luna încet a răsărit
Peste dealurile sure,
În omăt a adormit
Sus, în cerul lor înalt,
Norii încep să cearnă
Liniştea unei poveşti,
Ca un dar de iarnă.
Iarna cea albă
Iarna ţelul şi-a atins:
Peste tot a nins şi-a nins.
Nins e-acolo, nins aici,
În livadă la bunici.
Albe-s iarba câmpului,
Casa pădurarului,
Albe satele gingaşe,
Albe marile oraşe.
Tot pământul alb îmi pare,
Doar în pivniţă cărbunii
Şi-au păstrat a lor culoare.
Gerul
Astă noapte gerul
A bătut la geam.
Cine să-l audă
Dacă eu dormeam?
A căzut zăpada
Şi s-a luminat ...
Vai! Ce flori frumoase
Gerul a pictat!
Jocuri de iarnă
Toate dorm azi sub zăpadă,
Se mai odihnesc.
Doar copiii de pe stradă,
Nu mai obosesc.
Căci în chiot şi din joc
Nu se mai opresc.
Râd, se-aruncă, îşi fac loc,
Se rostogolesc.
Zboară copii-n săniuţe,
Iute ca un nor,
Se pare că lumea-ntreagă
E numai a lor.
Intră-n case la culcare,
Căci n-au ce să facă.
Şi-aşteaptă cu nerăbdare
Noaptea ca să treacă.
Şi să-nceapă, frate, jocul
Veseli şi zglobii.
Să zburde, bată-i norocul,
Cât mai sunt copii!
Iarna şi vocalele
A, a, a, aşa e iarna!
E, e, e, e rece, ger mai e!
Ninge … I, i, i, îi tare bine,
Pe gheţuş e o plăcere.
Ooo! E omul de zăpadă!
Un nas luuung acu-i vom pune
Dintr-un vârf de morcov roşu;
Ochii facem din cărbune.
A-ha-ha! Ce gălăgie!
I-hi-hi! Ce mai ninsoare!
Sănii, zurgălăi, patine,
Iarnă, râzi, că-i sărbătoare!
Citeste si:
Related news items:
Newer news items:
Older news items:
|
