Poezii dedicate ostasilor armatei Romaniei

Ne datorăm libertatea acelora care de-a lungul timpului au luptat pentru reîntregirea și neatârnarea României. Ne datorăm libertatea ostașilor care au luptat sub steagul României pentru o viața mai bună, pentru fiecare palmă de pământ românesc. Versuri dedicate curajului acelora care și-au pus viața în slujba României.

Bravi ostași ai României

Bravi ostași ai României

Vivat țara mea!

Floare mândră a vitejiei

Vivat țara mea!

Ne vom duce la război,

Luptând unul contra doi,

Ș-om striga murind în foc:

Rămâi țară cu noroc!

Vivat mândră ca o stea!

Vivat țara mea!

Toți feciori, voinici de munte

Vivat țara mea!

Ne vom face luntre, punte,

Vivat țara mea!

Ne vom duce la război,

Luptând unul contra doi,

Ș-om striga murind în foc:

Rămâi țară cu noroc!

Vivat mândră ca o stea!

Vivat țara mea!

Nu-l uitaţi - Nichita Stănescu

Nu-l uitaţi pe cel căzut în război,

Lăsaţi-i din când în când un loc liber la masă,

Ca şi cum ar fi viu între noi,

Ca şi cum s-ar fi întors acasă.

De fapt el s-a întors dintre noi întâiul,

Numai că s-a întors puțin mai ostenit

Și pe un pat nevăzut și-a așezat căpătâiul

Lângă veniții acasă din mit.

El și-a făcut lucrul lui și acum

Poate că îi e sete, o sete arzând

Ora până la noi, ca un fum.

Deci lăsați pentru el să cadă viu pe pământ.

Nu-l uitaţi pe cel căzut în război,

Strigaţi-l din când în când pe nume,

Ca şi cum ar fi viu printre noi

…Şi atunci el va surâde în lume.”

Elogiu - Ion Mircea

Precum, precum

Și țeava armei, dacă ia pământ,

Cu primele cartușe face floare,

Floare de-oțel și floare indiscretă de mormânt

O, patria mea, patria mea sfântă, iată,

Soldatul vedea moartea, în el era lumină,

Lumină pură, neîndoliată,

Lumină pură, neîndoliată,

Soldatul vedea moartea, în el era lumină,

O, patria mea, patria mea sfântă, iată.

Constructorii ruinei (fragmente) - Virgil Teodorescu

Veniți să învățați bunele maniere ale ucigașilor,

Să auziți ce frumos sună

Numele oamenilor scrise pe zidul acesta,

Veniți să vă completați cultura muzicală

Cu melodia îngropată-n ele.

Numele oamenilor uciși sau arși de vii

Scrise cu artă

Pe zidul acesta care măsoară zeci de metri pătrați,

Le-ați putea citi pe toate

Dacă ați rămâne câteva zile rezemați de zid,

Și completându-vă cultura muzicală

Ați învăța, totodată, să și pictați.

N-am nicio îndoială că ați ajunge,

Mai iscusiți, mai hotărâți, mai tari,

N-am nicio îndoială că ați înțelege,

O dată pentru totdeauna,

(chiar dacă nu vă aduceți mâncare de acasă),

Ce înseamnă industria crimei practicate în masă,

Și pricepând importanța mutațiilor cantitative în onomastică,

V-ați da seama că această caligrafie

Nu trebuie să se repete niciodată,

Că numai voi puteți decide să nu se repete niciodată.

V-ați da seama, sunt absolut sigur,

Că numai printr-o scăpare din vedere

Numele vostru lipsește din sutele de mii de nume

Săpate-n piatra sură,

Numele celor uciși cu ani în urmă la Terezin.

Dar nu. Mă înșel.

E imposibil să nu găsiți săpat, aici,

Cel puțin numele vostru mic,

Mângâietorul nume mic

Rostit cândva de altă gură.