Poezii crestine de Pasti de Alexandru Vlahuta

Paștile, momentul de biruință al vieții în fața morții, al credinței în fața necredinței, momentul împlinirii destinului lui Iisus Hristos. Versuri de slavă lui Dumnezeu, credinței și lui Iisus Hristos scrise de Alexandru Vlahuță: poezia Christos a înviat! și Triumful așteptării.

Christos a înviat de Alexandru Vlahuţă

Şi-au tremurat stăpânii lumii
La glasul blândului profet
Şi-un dușman au văzut în fiul
Dulgherului din Nazaret!

El n-a venit să răzvrătească
Nu vrea pieirea nimănui;
Desculţ, pe jos, colindă lumea
Şi mulţi hulesc în urma lui.

Şi mulţi cu pietre îl alungă
Şi râd de el ca de-un smintit:
Iisus zâmbeşte tuturora-
Atotputernic şi smerit!

El orbilor le dă lumina,
Şi muţilor le dă cuvânt,
Pe cei infirmi îi întăreşte,
Pe morţi îi scoală din mormânt.

Şi tuturor de o potrivă.
Împarte darul lui ceresc-
Şi celor care cred într-însul,
Şi celor ce-l batjocoresc.

Urască-l cei fără de lege...
Ce-i pasă lui de ura lor?
El a venit s-aducă pacea
Şi înfrăţirea tuturor.

Din toată lumea asupriţii
În jurul lui s-au grămădit
Şi-n vijeliile de patimi
La glasul lui au amuţit:

"Fiţi blânzi cu cei ce vă insultă,
Iertaţi pe cei ce vă lovesc,
Iubiţi pe cei ce-n contra voastră
Cu vrăjmăşie se pornesc"...

II
Cât bine, câtă fericire,
Şi câtă dragoste-ai adus!
Şi oamenii drept răsplătire
Pe cruce-ntre tâlhari te-au pus.

Au râs şi te-au scuipat în faţă
Din spini cununa ţi-au făcut,
Şi în deşarta lor trufie
Stăpâni deasupră-ţi s-au crezut...

Aduceţi piatra cea mai mare
Mormântul să-i acoperiţi
Chemaţi sutaşii cei mai ageri,
Şi străji de noapte rânduiţi...

III
S-au veselit necredincioşii
C-au pus luminii stăvilar,
Dar ea s-a întărit în focul
Durerilor de la Calvar,

Şi valurile-i neoprite
Peste pământ se împânzesc,
Ducând dreptate şi iubire
Şi pace-n neamul omenesc.

Voi toţi, ce-aţi plâns în întuneric
Şi nimeni nu v-a mângâiat,
Din lunga voastră-ngenunchere
Sculaţi... Christos a Înviat!

Triumful așteptării de Alexandru Vlahuță

Nebiruit e omul ce luptă cu credință!

El știe că pe lume nimic zădarnic nu-i;

Că dincolo de truda și jertfa clipei lui,

În taină, vremea țese la sfânta biruință;

Că vuietele toate visează armonie,

Că... este o dreptate, și... trebuie să vie!

Talazuri năvălească-l! Vrăjmașa lumii ură

Întunece-i viața în beznă de minciuni!

Copiii lui închidă-l în casa de nebuni!

Lovească-l orice mână! Hulească-l orice gură!...

El simte cum îi crește din inimă o floare

Cu-atât mai luminoasă, cu cât mai mult îl doare.

Te-ai întrebat vreodată din ce undire-nceată

De lacrimi tăinuite se naște un izvor?

De mii de ani în piatră lovește răbdător,

Strop după strop, s-o spargă... Drum greu a fost...

Dar... iată!

În valuri de lumină, chemat de dorul mării,

Un fluviu nou vestește Triumful Așteptării.