Pietrarul rasaritean cuibareste in Romania

Pietrarul rasaritean (Oenanthe isabellina) si-a primit numele dupa arealul sau oriental, care incepe in vestul Chinei, cuprinde Mongolia, Kazahstanul, zonele din jurul Marii Carspice, partea estica a Turciei si tarile Peninsulei Balcanice. Din anii ’60, specia prezinta o extindere a arealului, inaintand spre vest si nord, ajungand pana in Crimeea.

Prefera zonele semiaride si aride, cu sol pietros, cu vegetatie ierboasa marunta si tufe razletite. Este legat in mod direct de existenta unor rozatoare in teritoriul respectiv, cum ar fi speciile de popandau, in ale caror galetii cuibareste. Populatiile de pietrar rasaritean ajung uneori la densitati impresionante, in literatura de specialitate fiind mentionate, in jurul Marii Caspice, pe alocuri, 300-400 de perechi/kmp.

Datele din Romania privind aceasta specie s-au limitat la niste semnalari contestabile (efective incerte), localizate in sud-estul podisului dobrogean.

In mai 1999, in apropierea localitatii Greci din Muntii Macinului, au fost observate cateva exemplare de pietrari mai deosebite, care au fost categorisite drept specie rasariteana. Biotopul lor se afla impreuna cu pietrarul sur (Oenanthe oenanthe) si popandaul (Citellus citellus), intr-o zona puternic pasunata, pietroasa, cu bolovani proeminenti. Nu s-au observat atunci exemplare de pietrar rasaritean prin stancile Macinului, dar poate fi vazut pietrarul negru (Oenanthe pleschaka). S-a putut constata, in cadrul speciei, existenta slab pronuntata a dismofismului sexual, ca si diferentele mici intre coloritul adultilor si ale puilor deja zburatori. Acestia din urma au culori si mai spalacite decat ale adultii, iar ciocul lor este galbui, in loc de negru. Coloritul aripilor este mai sur decat la pietrarul sur, iar picioarele par mai masive decat in cazul celeilalte specii sintope. La sfarsitul perioadei de observare, pasarile aveau deja pui mari, abia zburatori, care inca ami erau hraniti de catre parinti si care, la strigatul lor de alarma, se reintorceau repede in galeriile de locuit. Cu aceleasi ocazii s-a putut observa parasirea galeriei respective si de catre un popandau, fara insa a putea preciza daca acesta locuia in aceeasi galerie cu familia de pietrari sau puiul era cel care se strecurase in adapostul ocupat de catre popandau.

Observatiile facute in perioada cuibaritului din cursul anului 2000 au dovedit, cu certitudine, ca pietrarul rasaritean s-a stabilit cu succes in Dobrogea, nefiind vorba numai despre o pulsatie temporara a speciei. Fenomenul a fost probat prin descrieri si fotografii, conform standardelor internationale, rezultatele observatiilor fiind omologate de catre Comisia Romana de Raritati.