Pestera Ursilor - un loc unic in Muntii Apuseni

Renumita si binecunoscuta Pestera a Ursilor, obiectiv turistic de seama in Muntii Apuseni, e un loc unic si se deschide in capatul de sus al satului Chisau, comuna Pietroasa, in versantul stang al Vaii Craiasa – afluent al Crisului Negru. Se situeaza la o altitudine absoluta de 482 m. Aici, in pintenul nordic al Dealului Magurii, cuprins intre Valea Pesterii la vest si Valea Brusturilor la est, se afla terasele succesive ale unei foste cariere de calcar marmurean: pe cea de a doua dintre ele se inalta pavilionul din holul caruia se patrunde direct in galeriile subterane.

Satul Chiscau se gaseste la 14 km de localitatea Sudrigiu, de care este legat printr-un drum modernizat. Satul Chiscau se gaseste la 14 km de localitatea Sudrigiu, de care este legat printr-un drum modernizat si la care se poate ajunge fie cu trenul (pe linia ferata Oradea-Vascau), fie cu autoturismul (pe DN 76 Oradea-Deva). Distanta dintre Sudrigiu si Oradea este de 70 km. Amenajarile turistice exterioare amplasate in preajma pesterii nu cuprind si locuri de cazare, dar pe terasele de pe malul Vaii Craiasa se poate campa in bune conditii. Cele mai apropiate hoteluri se gasesc la Beius si Petru Groza. De la Chiscau, prin Pietroasa, se poate intra in traseul care duce la importanta zona turistica a Padisului.

Pestera Ursilor a fost descoperita ca urmare a deschiderii artificiale a golului subteran in urma lucrarilor de exploatare a calcarului in cariera de la Chiscau. Prima explorare completa, a fost intreprinsa la 20 septembrie 1975 si apartine Cercului de speologi amatori „Speodava” din orasul Dr. Petru Groza. O saptamana mai tarziu se decide amenajarea turistica a pesterii. Pe baza studiilor complexe intreprinse de Institutul de speologie „E. Racovita” in colaborare cu Muzeul Tarii Cosurilor din Oradea se stabilesc solutiile cerute de aceasta amenajare si masurile specifice de protectie. In acest fel, Pestera Ursilor intra in circuitul turistic al tarii la data de 16 iulie 1980.

Trebuie mentionat faptul ca, inainte de descoperirea acestei pesteri, in acelasi pinten al Dealului Magurii era cunoscuta Huda de la Chiscau - o cavitate activa de 150 m lungime, descrisa de A. Schmidl in 1863 si apoi de R. Jeannel si E. Racovita in 1929. Aceasta cavitate, astazi distrusa aproape in intregime ca urmare a lucrarilor de exploatare a calcarului, este un element component al aceleiasi retele subterane din care face parte si Pestera Ursilor.

Galeria acestei pesteri se intinde pe circa 1.500 m, existand 2 niveluri principale de carstificare, in general rectilinii si lipsite de ramificatii importante.

Nivelul superior are o lungime de 800 m si pare sa fie punctul de atractie. Bineinteles, detine cea mai mare pondere turistica, deoarece incanta ochiul oricarui privitor prin bogatia, varietatea si originalitatea concretiunilor pe care le adaposteste. Din pavilionul construit la intrarea in pestera se patrunde intr-un tunel artificial de 12 m, care debuseaza in extremitatea nordica a retelei subterane, foarte aproape de hornul prin care s-a realizat in momentul descoperirii sale deschiderea la zi a pesterii. Galeria care urmeaza, denumita Galeria Oaselor datorita numeroaselor cranii de urs de caverna care zac pe podea si care au sugerat si numele intregii pesteri, constituie portiunea cea mai ingusta a nivelului superior, avand in medie o latime de 2-3 m. In acelasi timp, ea reprezinta si sectorul cel mai putin concretionat, ceea ce nu exclude insa prezenta unor frumoase baldachine suspendate pe pereti.

Dupa un traseu de 150 m, Galeria Oaselor razbate intr-un spatiu larg, in care bolta se ridica brusc pana la 20 m inaltime. Acest punct are o denumire originala, plina de semnificatie - „La Intersectie”. De aici, se poate observa ca se desprind alte doua galerii importante. Pe directia Galeriei Oaselor se desfasoara in continuare spatiul vast al Galeriei „Emil Racovita”. Aici, peretii sunt distantati la 10-15 m, iar bolta se situeaza frecvent la peste 10 m inaltime. Exceptie par sa fie suprafetele de calcar nud. Se poate remarca cu usurinta faptul ca tavanul, peretii si podeaua sunt aproape in intregime acoperite cu cele mai felurite concretiuni, incepand cu stalactitele tubulare si terminand cu coloanele stalagmitice. Numeroase prelingeri masive, imbracand forme pe care poate chiar si cea mai fertila imaginatie nu ar fi reusit sa le intruchipeze, se insiruie de-a lungul a peste 200 m. De asemenea, se poate remarca planseul, asemanator unui covor sclipitor de calcit, in cutele caruia s-au format bazine si lacuri cu apa cristalina.

Cea de a doua galerie, care se deschide in partea dreapta a „Intersectiei” si al carei traseu este paralel cu cel al Galeriei Oaselor, isi datoreaza numele unor formatiuni neobisnuite. Este vorba de o puzderie de stalagmite de un alb stralucitor, pe flancurile carora calcitul s-a depus in prelingeri neregulate, ca ceara scursa sub flacara unei lumanari, iar denumirea data acestei parti a pesterii este - firesc - aceea de Galeria Lumanarilor. La capatul acestei galerii, poteca turistica isi face cu greu loc prin desimea concretiunilor si, prelungita cu un al doilea tunel artificial, lung de 16 m, razbate in cele din urma la suprafata, incheind astfel traseul vizitabil al pesterii.

Nivelul inferior este declarat rezervatie stiintifica si, in consecinta, nu este deschis publicului. El reprezinta actualul drenaj al cursului subteran de apa care a dat nastere intregii retele carstice si care isi are originea in infiltratiile din cursul superior al Vaii Brusturilor, reaparand la zi, in functie de debit, fie prin Huda de la Chiscau, fie prin cateva izvoare aflate in malul Vaii Craiasa. Se intelege astfel ca intre nivelul inferior al Pesterii Ursilor si Huda de la Chiscau exista o legatura directa, pe care spatiile subterane prea stramte o fac insa impenetrabila pentru om.

Galeria Inferioara se intinde pe o lungime de 700 m, fiind situata in continuarea Galeriei „Emil Racovita”, la doar 17 m mai jos fata de aceasta. Se poate remarca cu usurinta faptul ca formatiunile stalagmitice sunt mult tot mai rare, rezumandu-se doar la cateva masive de proportii impunatoare. In schimb, se pot remarca terasele aluvionare de pe malurile cursului de apa, care conserva numeroase vestigii ale prezentei si activitatii ursului de caverna, indeosebi sub forma de culcusuri si de amprente de gheare. Toate aceste dau unicitate locului pentru intreg carstul romanesc. E vizibil si azi un schelet aproape complet de urs, ale carui piese componente au ramas in conexiune anatomica, adica in pozitia lor naturala unele fata de altele.

Pestera Ursilor dispune de o amenajare turistica moderna, cuprinzand o cale de circulatie betonata si iluminare electrica, astfel incat vizitarea ei nu necesita absolut nici un echipament. Lungimea totala a traseului subteran este de 850 m, parcurgerea acestuia necesitand in medie 45 minute. Temperatura din pestera este de circa 10°C. Vizita se desfasoara in grupuri organizate, sub conducerea ghizilor care fac parte din personalul de de servire a punctului turistic si care furnizeaza toate explicatiile necesare. Intervalul de intrare intre doua grupuri este de 20 minute. Programul de functionare incepe zilnic la ora 9 si se termina la ora 18. In pavilionul de la intrarea in pestera este amenajata o colectie de exponate care ilustreaza principalele informatii referitoare la acest obiectiv. Ansamblul amenajarilor exterioare asigura serviciile curente dintr-un punct turistic (loc de parcare, bar, vanzare de obiecte artizanale etc.).

Tariful de vizitare este de 20 lei pentru adulti, 10 lei pentru copii. Accesul cu mancare si/sau bauturi in incinta pesterii este interzisa.
Accesul cu animale de companie de orice fel si marime este interzisa.
Filmatul sau fotografiatul este permis doar persoanelor care au platit taxa corespunzatoare, la casierie, respectiv o taxa de 15 lei pentru fotografiere si 25 lei pentru filmat.

Bibliografie: L. Valenas, T. Rusu, Gh. Racovita, T. Orghidan