Pasarile migratoare, orientarea si busolele pasarilor migratoare

Se pare ca ceea ce declanseaza migratiile de toamna si de primavara ar fi efectele biologice ale duratei zilei asupra fiintelor vii. Actionand asupra hipofizei si epifizei pasarilor, aceasta determina la pasari o agitatie crescanda pana in momentul plecarii. Numerosi observatori au crezut mult timp ca, pentru a se orienta, pasarile migratoare se bazeaza mai ales pe unele puncte de reper familiare.

Astfel, se intampla frecvent ca migratorii diurni sa urmeze itinerariile stabilite (tarmuri, rauri sau lanturi de munti), pe care oamenii de stiinta le numesc repere geografice. Insa cercetatorii au precizat ca pasarile ar fi dezorientate la departare de locurile de bastina. Deci, pare putin probabil ca aceste pasari sa se bazeze exclusiv pe repere geografice pentru a se orienta.

O experienta mai veche a aratat ca pasarile migratoare mai tinere, eliberate departe de locurile obisnuite de iernat, asculta de un simt innascut in ceea ce priveste directia traditionala. In schimb, adultii poseda o remarcabila busola, precum si o anumita aptitudine de a redresa directia cand sunt dusi in locuri necunoscute. La inceputul anilor ’50, un ornitolog vest-german a demonstrat care este natura acestei busole. El a descoperit ca, in agitatia de primavara, sturzii inchisi intr-o colivie sferica s-au orientat tot in directia buna pentru migrare, sud-vest. Astupandu-le intreaga vedere spre exterior, cu exceptia celei a luminii solare, pasarile au continuat sa se orienteze corect. Deci, ele se orienteaza dupa Soare, aceasta fiind o descoperire pasionanta.

Ar putea pasarile sa se orienteze si dupa stele? Stiind ca majoritatea pasarilor calatoresc noaptea, alti cercetatori au avut ideea de a pune anumite pasari intr-o colivie conceputa in asa fel incat sa lase sa se vada numai cerul nocturn. Rezultatul: pasarile s-au indreptat in directia buna atat timp cat au observat stelele, dar erau dezorientate pe timp noros. Cercetatorii le-au pus apoi intr-un planetariu, unde se putea simula perioada dorita a anului, prin varierea pozitiei astrilor. Sub un cer senin de primavara, pasarile s-au orientat spre nord-est, iar sub un cer de toamna, spre sud-vest. Deci, pasarile migratoare folosesc si pozitiile astrilor pentru a se orienta. Totusi, aceste descoperiri nu au dezvaluit misterul migratiei, ci l-au accentuat si mai mult. Devine evident faptul ca pasarile se folosesc de Soare si de stele numai pentru a se orienta. In plus, adevarata calatorie necesita o cunoastere a pozitiei.

Ornitologii recunosc in prezent 3 tipuri de comportament de orientare:

§         o reperare geografica;

§         facultatea de a alege o directie si de a o mentine chiar si pe un teritoriu necunoscut;

§         facultatea de a alege directia buna in functie de destinatie si de a ajunge la aceasta chiar daca pasarile sunt lasate libere pe un teritoriu indepartat si necunoscut.

Numerosi specialisti considera ca al treilea tip de comportament, apreciat ca fiind cel mai complex, poate sa fie legat de megnetismul terestru. 2 cercetatori vest-germani au plasat unele specii de pasari intr-o colivie circulara, acoperindu-le vederea spre cer. Pasarile aflate in perioada de agitatie migratoare s-au indreptat spre directia buna, desi nu au putut obtine nicio indicatie de la Soare sau de la stele. Cercetatorii au inconjurat colivia cu bobine prin care trecea curent electric, producand un camp magnetic. Cand bobinele au schimbat directia obisnuitului camp magnetic ce inconjura colivia, pasarile si-au modificat orientarea. Aparent, ele ascultau de un camp magnetic, de la care se inspirau pentru a se orienta. Un cercetator de la Universitatea Cornell SUA a dus mai departe aceste descoperiri, folosind porumbei. Porumbeii calatori nu migreaza, insa sunt utilizati pentru experiente, datorita facultatilor lor extraordinare si posibilitatii de a fi urmariti si regasiti. Cercetatorul respectiv a fixat pe unii subiecti mici bare magnetizate, pentru a le perturba campul magnetic, iar pe altii a aplicat bare de cupru. Pe timp frumos, ambele grupe de porumbei s-au intors in acelasi mod, dar, pe timp noros, doar grupul cu bare de cupru a zburat normal. Ceilalti, neputand sa se orienteze dupa Soare si primind informatii false despre campul magnetic, au fost dezorientati. Pasarile poseda si alte capacitati senzoriale care le ajuta sa se orienteze. Ele se folosesc de vanturile favorabile si sunt excelenti meteorologi: reactioneaza la schimbarile timpului inainte ca vreun semn vizibil sa se anunte. Se stie ca pasarile au o privire patrunzatoare, insa cercetatorii au descoperit ca porumbeii percep si lumina polarizata si ultravioleta. Parca pentru a mari aceasta enigma, recente experiente au relevat ca ei aud infrasunetele, vibratii cu o frecventa foarte scazuta si o mare lungime de unda, care parcurg mari distante in atmosfera. Astfel, un migrator, care survoleaza la mare altitudine valea unui fluviu poate auzi o furtuna de pe un munte indepartat si pulsatia ritmica a ionosferei. Pasarile nu traiesc in aceeasi lume senzoriala ca noi, ele aud, vad si imt o lume mult mai vasta decat a noastra, e de parere un specialist de la Universitatea Cornell.