O noapte la mare - Toma Michinici

O minunata poezie dedicata marii, O noapte la mare scrisa de Toma Michinici.

I

Ascultam un pian

Cum ii infrunziseara

Picioarele in nisispul plajii

Nu era decat in imaginatia mea

Pianul pe care plaja il inghitea usor

Cu fiecare clipa

Miscata imperceptibil

Nu era decat imaginatia mea

Cantecul acela mai dulce ca polenul

Dus de vant peste piersici

Dar a fost destul ca sa inteleg

Ca pescarusii isi fac cuib

Numai din spuma de val

Marea era atat de nepangarita

Incat lipseam si eu din imaginatia mea.

II

Mirosul de sare

Mai viclean decat gerul

Incercand sa-si faca autoportretul

In ochiul de geam din ianuarie

Construind la ora 5,43

Trefle gotice in sufletul desferecat

Sufletul oglindit pana la orizont

Si dincolo la fel de ruginiu

Spre vesnicul orizont

Mirosul de sare, mirosul de transpiratie

In fata imensei guri de foc

Daca nu sunt otelar

Decat in dimineata asta la Costinesti

Stiu ca sarja fiecarei zile

Este bun comun.

III

In clepsidra plajei nisipul

Curge din mare si iata-mi chipul

Sunt adancul feroce

Spanzurand de o voce

Fara pleoape

Precum meduza din palma

Ochiul meu are o calma

Tremurare de ape

Larcimez peisajul pustiu

In urmele sterse de unda

E destul daca stiu

Cat cantareste o secunda

Nici clasice, nici echivoce

Aici nu sunt oglinzi baroce.

IV

Doar prin urgie calarind pe apa

Mai ara omoplatul os de plug

Un viclesug tot altul viclesug

Cu fiecare zvacnire se dezgroapa

Ce potopire cat nespus belsug

O noapte care scartaie sub pleoapa

Printre aceleasi degete imi scapa

O mare de speranta un cosciug

Sunt naufragiat si tarmul nu e

Decat in ce-ar putea sa fie

Intre cuvintele din nici o poezie

In stanca fara de statuie

Salbatica mea zbatere n-o cant

Spre mine strig spre mine doar pamant.

V

Despre mare

Scriu si la comanda crestelor

Cand nu ai decat dragoste

Nimeni nu-ti poate fura memoria

Despre mare

Pot sa tac o mie de ani

Despre mare

Gandul meu poate pasi

Sarat si umed picurand

Printre locuri exacte

Unde vor face plaja maine

Tineri frumosi

Ca si peste o mie de ani.

VI

Sfidez noaptea cu salbaticei

De trup jnduind neinteleasa mare

Pustietatea de apa

Milioanele ei de brate nedefinite

Sfidez noaptea cu gandul

La imbracarea in nesfarsire

Fluturatorul vasmant

Al tuturor celor de dinaintea mea

Al tuturor celor

De dupa salbaticia trupului meu

Jinduind neinteleasa mare

Maine vor fi mirele marii.

VII

Dimineata aburind ca un manz

Nu vreau, nu vreau, poate spre pranz

Cand umbra se inghesuie si latra

Inima de piatra

Nu vreau, nu vreau de cu seara

Leul din cer bate-n ochi cu o gheara

Cat e intruneric nu nicidecum

Pai al vietii sifonul acum

Nici frumos, nici urat, nici la cantatori

Cum sa mori, cand sa mai mori

Intr-o pendula spanzurand stupid

De nici un zid, de nici un zid, de nici un zid

Peltic tac orele in vaier

Nici aerul nu se sustine-n aer.

VIII

Cat mai departe Vineri

Subtire in lung de dig

Trec tineri

Si numai cu sufletul ii strig

Nici o umbra in zambetul taios

Costume multicolore

Scartaie ore

Pe crestetul valului jos

Pace de scut in soare

Neinteles peisajul departe

Absenta si asteptare

Imparte

Daca nu inchid ochiul usor

S-ar putea sa si mor.