Misterele lumii - Insula Pastelui - Rongo-rongo

Rongo-rongo (sau rongorongo) denumeste un sistem de glife descoperit in secolul al XIX-lea pe Insula Pastelui (Rapa Nui) si care alcatuieste ceea ce pare a fi o scriere sau proto-scriere inca nedescifrata, in ciuda incercarilor oamenilor de stiinta. Cu toate acestea, au fost identificate o serie de date calendaristice precum si informatii legate de descendente genealogice chiar daca glifele in sine nu pot fi citite. Daca rongo-rongo se dovedeste a fi o scriere, ar fi una dintre cele trei sau patru descoperiri independente ale scrisului din istoria umanitatii (celelalte fiind scrierea cuneiforma, glifele maiase, si, poate, scrierea chineza).

Obiectele care poarta inscriptiile sunt in majoritate tablite de lemn cu forme neregulate, dar printre ele se regasesc si un toiag de lemn al unei capetenii locale, statueta unui om-pasare precum si doua ornamente pectorale. In afara de obiectele din lemn mai exista si cateva petroglife care ar putea include scurte inscriptii rongo-rongo.

Astazi mai exista doar 24 de obiecte de lemn purtand inscriptii rongo-rongo, unele dintre acestea fiind arse sau puternic deterioarate datorita trecerii timpului si lipsei de conservare corespunzatoare. Fiecare dintre acestea contine intre 2 si 2.320 de glife simple sau compuse, adica un total de peste 15.000 de glife. Glifele redau in forme stilizate siluete umane, de animale, forme vegetale sau simple forme geometrice, adesea in combinatii diverse. Glifele care reprezinta forma umane cu cap sunt orientate vertical si fie cu fata inainte, fie cu fata din profil spre dreapta, in directia de scris. Nu se cunoaste ce semnificatie ar fi putut sa aiba rasucirea glifelor cu capul in jos sau cu fata spre stanga. Capetele siluetelor umane sau animaliere prezinta protuberante laterale caracteristice care reprezinta ochii sau urechile. Reprezentarile de pasari sunt destul de raspandite, multe dintre glife redau fregate care sunt asociate cu zeitatea pascuana suprema: Makemake. Alte glife au forme de pesti sau de artropode.

Conform traditiei, scribii foloseau pene de obsidian sau dinti de rechin, unelete care inca se mai folosesc in Polinezia pentru a grava lemnul. Glifele sunt alcatuite in general din taieturi regulate si adanci, dar exista si glife realizate din taieturi de grosimea firului de par.

Traditia orala a pascuanilor sugereaza ca doar o elita redusa numeric era capabila sa citeasca inscriptiile care erau considerate ca fiind sacre.

Niciuna dintre aceste inscriptii nu se mai afla pe Insula Pastelui, ci sunt imprastiate in intreaga lume, fie prin muzee fie prin colectii particulare.