Minuni si vindecari miraculoase

In religie, minunile sunt fapte exceptionale, iesite din comun, care nu pot fi explicate prin cauze si imprejurari obisnuite. In acest sens se vorbeste despre minunile savarsite de oameni foarte credinciosi sau chiar de fortele divine. Divinitatile pot inzestra cu “darul minunilor” chiar pe unii necredinciosi. In Faptele Apostolilor se vorbeste de Simon din Samaria care a incercat chiar sa cumpere de la Sfantul Petru puterea de a face minuni. A fost refuzat, dar a ramas pana astazi, de la numele sau, cuvantul „simonie”, prin care sunt denumiti cei care fac trafic cu harurile sfinte, vinovatie pedepsita altadata cu excomunicarea.

Despre minuni se vorbeste in multe religii. Fachirii - calugari sau asceti hindusi -, prin posturi indelungate, asceza, privatiuni, ajung in situatii de insensibilitate, catalepsie, pot provoca spectatorilor iluzii, stari de hipnoza, credinte si trairi puternice. Spre exemplu, levitatia sau aerobatia (in greaca inseamna a merge prin aer) este cunoscuta din timpuri imemorabile, e pomenita si in Biblie, iar unii cred in ea si astazi. S-a incercat explicarea ridicarii in aer si deplasarii corpurilor grele, fara un suport vizibil,prin magnetism, electricitate, energii necunoscute inca, aflate in materie si in organismele vii. Daca s-ar explica si dovedi posibilitaea levitatiei, atunci asa-numita „inaltare la cer” a lui Iisus n-ar fi o minune. Minuni fac si dervisii musulmani, mai ales cei ratacitori, care afirma ca sunt in contact direct cu Dumnezeu si in numele lui tamaduiesc boli incurabile, prevestesc, ghicesc.

Credintele populare din toate colturile lumii atribuie puteri miraculoase unor locuri, plante, obiecte. In asemenea credinte pielea de hiena te face invulnerabil, topazul alunga ideile negre, rubinul actioneaza si praful de broasca stimuleaza iubirea. Cuvintele sacre, tainice au un rol insemnat in realizarea minunlor.

In anul 800, papa Leon al III-lea i-a trimis lui Carol cel Mare o carte, „Enchiridionul”, care cuprindea retetele si cuvintele magice „eficace” impotriva hotilor, incendiilor si pentru vindecarea tuturor bolilor, de la simpla durere de dinti pana la epilepsie. Spre exemplu, epilepsia se vindeca daca tosteai niste formule magice si suflai in urechea dreapta a bolnavului. Bacheta magica (baresmin din Zend-Avesta) a insotit, din cele mai vechi timpuri, pe cei care fac minuni si se afla si astazi in dotarea iluzionistilor, vrajitorilor, magicienilor. Misterul acestor baghete era ascuns muritorilor de rand, dar initiatii cunosteau taina prin care o bagheta identifica apa, metalele si comorile ascunse in pamant sau persoana cautata. Aliajele din care se confectionau asemenea beghete erau sensibile la metale sau alte impulsuri exterioare.

Popoarele desertului, pentru care apa era o problema a supravietuirii, foloseau o bagheta confectionata jumatate dintr-un lemn foarte poros, uscat timp de mai multi ani, cealtalta jumatate fiind dintr-un lemn dur. Noaptea o asezau pe un bat infipt in nisip, iar in zori, cand nisipul se incalzea si se usca, cand nisipul se incalzea si se usca, de acolo unde in adancime era apa se ridicau vapori care imbibau doar partea poroasa a baghetei si acesta, devenind mai grea, indica locul unde trebuia sapat pentru a gasi apa. Probabil cu un asemenea „toiag” a lovit si biblicul Moise stanca din care a tasnit apa pentru poporul lui Israil care ratacea prin pustiu. Ori, este stiut ca apa sfintita se pastreaza proaspata multa vreme, in timp ce restul apei nu mai este buna de baut dupa numai cateva zile. Aceasta „minune” era cunoscuta inca din vechime nu numai de preoti, ci si de monarhi. Sahul Persiei, prin secolul al V-lea i.e.n., in timpul calatoriilor bea mereu apa proaspata, dar o tinea in vase de argint. Multe vase din ceremonialul religios sunt din argint. In apa sunt introduse unele substante, chiar monede din argint. Stiinta a explicat ca ionii de argint ucid rapid microorganismele, bacteriile care se gasesc in mare cantitate in apa de baut. Astfel, ea ramane proaspata multa vreme, iar „minunea” este larg utilizata astazi: pe baza ei beau „apa de izvor” marinarii de pe vasele du cursa lunga si chiar cosmonautii.