Mari si tarmuri din Oceanul Pacific

Delimitata spre nord-vest de tarmurile inalte si dantelate ale Insulei Sulawesi, spre nord de insulele Sula, Buru si Seram, iar spre sud, partial, de Insula Timor, Marea Banda (695.000 km²) este larg deschisa atat spre sud-est si est, unde doar micile arhipelaguri Tenggara si Kei o separa de marile Timor si Arafura, cat si spre sud-vest, catre Marea Flores, de care este despartita de cateva insulite (Salajar, Tiger si Kalvo Tea). Este o mare tipc interinsulara, a carei origine tectonica o confirma atat configuratia reliefului submarin, dominata de abisuri ce depasesc frecvent 4.000-5.000 m si care ating in partea nord-estica profunzimea de 7.360 m, cat si de tarmurile inalte si abrupte ale insulelor ce o inconjoara, cu foarte putine zone acoperite cu nisipul auriu al plajelor, tarmuri dominate ici-colo de conurile unor vulcani stinsi sau inca in plina activitate.

Celor catorva porturi de insemnatate strict locala: Koleonedale si Kandari (in Insula Sulawesi), Piu si Amahai (in Insula Seram) si Tutuala (in Insula Timor) li se adauga singurul mai important, Dilli, resedinta fostei colonii portugheze Timorul de Est.

Marea Timor (450.000 km²) acopera o parte din intinsa platforma continentala din nordul Australiei, unde adancimile se situeaza, in general, intre 60 si 200 m. Doar catre nord0vest, in dreptul Insulei Timor, abruptul continental coboara spre o zona mai adanca pana la 3.310 m. Exceptand tarmul continentului australian, intre Peninsula Colburg si Capul Talbot, precum si al Insulei Timor, ce limiteaza spre sud si, respectiv, nord-vest bazinul sau maritim, legatura cu marile inconjuratoare o fac mai mult liniile conventionale. Spre sud-vest, o astfel de limita, trasata intre Insula Roti din sud-vestul Insulei Timor si Capul Talbot, separa apele Marii Timor de ale Oceanului Indian, dupa cum linia ce uneste Insula Tsnimbar si Peninsula Colburg o desparte de Marea Arafura. In sfarsit, catre nord-est, cateva mici insule (Leti, Barbar), situate intre insulele Timor si Tanimbar, o delimiteaza de Marea Banda.

Marea Timor, cu apele sale calde in tot timpul anului, constituie una din zonele de formare a violentelor cicloane tropicale, cunoscute in aceasta parte a lumii sub denumirea de Willy-Willies si care se dezlantuie cu furie de-a lungul tarmurilor nordice ale Australiei, mai ales in perioada noiembrie-aprilie.

Singurul port important de pe tarmurile acestei mari tropcale este Darwin, resedinta teritoriului de nord al celui de-al saptelea stat al Australiei, o adevarata poarta maritima a acestir tari-continent catre Asia de sud-est.

Marea Anafura (1.037.000 km²) este cea mai intinsa dintre marile Mediteranei Asiatice, acoperind aproape in intregime intinsa latforma continentala dintre Australia si Noua Guineee. Doar spre nord-vest se evidentiaza cateva zone mai adanci, ce coboara pana la 3.680 m.

Tarmurile sufice, putin ospitaliere, patrund adanc in interiorul continentului australian, unde formeaza Golful Carpentaria, marginit de padurile sale de mangrove, ce dau nota caracteristica vegetatiei, in timp ce spre nord-est, in preajma litoralului jos si in mare parte mlastinos al Insulei Noua Guineee, inoata nesfarsite bancuri de pesti, cu un colorit atat de viu si nunatat incat etnografii care au studiat aceste locuri presupun ca tatuajele si machiajele papuasilor sunt inspirate din marea lor varietate policroma.

Catre vest si nord-vest, Marea Arafura are o larga deschidere spre marile Timor, Banda si Seram, iar spre est, prin Stramtoarea Torres (150 km latime), comunica cu Marea Coralilor.

Cele cateva mici asezari (Okaba, Papero, Kaimari), risipite pe litoralul Insulei Noua Guinee, ca si cele din Insula Tanimbar (Larat si Saumlakki), au o activitate portuara putin insemnata. Doar Point Kennedy, situat in micuta Insula Thursday, ce strajuieste spre sud Stramtoarea Torres, este ceva mai activa, datorita, evident, traficului destul de intens in aceasta zona.

Marea Seram, cuprinsa intre Insula Noua Guineea, spre est, insulele Halmahera (Djailolo) si Obi, spre nord-est, si insulele Seram si Buru, spre sud, nu depaseste ca adancime 3.063 m, avand tot o origine tectonica. Tarmurile insulelor ce o inconjoara, inalte si destul de abrupte, imbracate in verdele intens al vegetatiei ecuatoriale, lasa rar loc unor spatii ceva mai alrgi, unde s-au infipt cateva mici asezari.

Marea Halmahera (Djailolo) acopera o suprafata ce scalda spre vest tarmul inalt si adanc crestat al insulei cu acelasi nume, cea mai intinsa din Arhipelagul Maluku (Moluce). Comunica larg spre nord-est cu Oceanul Pacific, printre insulele Morotai si Waigeo, in timp ce spre su se invecineaza cu Marea Seram. Este, de asemenea, o mare tectonica, chiar daca adancimile sunt ceva mai modeste (2.039 m profunzimea maxima).

Asezata de o parte si de alta a Ecuatorului, are cel mai constant regim termic al apelor sale de suprafata, diferenta dintre cea mai ridicata si eamai coborata temperatura nedepasind 1°C in cursul anului.

Marea Maluku (Molucelor) este situata la vest de arhipelagul omonim. Spre apus patrunde adanc in interiorul Insulei Sulawesi, unde descrie un larg golf (Gorontalo). Spre sud comunica cu marle Banda si Seram, spre nord-vest cu Marea Sulawesi, iar spre nord-est cu Oceanul Pacigic.

Campia abisala domina cea mai mare parte a reliefului sau submarin, atingand adancimea maxima (4.180 m) la sud de Insula Halmahera.

Singurele localitati ceva mai insemnate (Kema, Gorontalo, Paso, Luwuk) de pe tarmul Insulei Sulawesi indeplinesc si rolul de porturi de importanta strict locala.