Marea piramida a lui Keops - mister, stiinta si arta

In primul document istoric care prezenta, impreuna, cele 7 minuni ale lumii – De septem orbis miraculis (sec. II i.d. Ch.) – se iau in consideratie toate piramidele din Egiptul Antic.

Construite pe malul stang al Nilului, deci la apus (socotit «imparatia mortilor»), piramidele egiptene faceau parte din acele complexe arhitectonice dedicate ritualurilor funerare ale faraonilor. Un asemenea ansamblu cuprindea templul de jos, unde trupul neinsufletit era spalat si pregatit pentru imbalsamare, si templul de sus (legat de cel anterior printr-un drum ascendent, de obicei acoperit) in care se definitiva imbalsamarea si unde se depuneau statuile faraonului. Mumificarea avea drept scop mentinerea integritatii corpului celui decedat, care permitea, astfel, reunificarea principiilor vitale ale fapturii umane: Akh – sufletul nemuritor; Ka – energiile creatoare de viata; Ba – forta independenta a spiritului. Statuile contribuiau la pastrarea amintirii numelui si a umbrei celui mort care, laolalta cu principiile vitale, alcatuiau unitatea fiintei omenesti.

Dintre cele peste 80 de piramide, cate au fost descoperite in Egipt, trei se detaseaza prin dimensiuni si importanta:

·        Keops sau Piramida cea Mare (cronologic, cea mai veche dintre acestea);

·        Khefren (mijlocia, si ca marime, si ca amplasare);

·        Mykerinos (cea mai mica).

Se presupune ca au fost ridicate in timpul dinastiei a IV-a (2723-2563). Exista si alte opinii, care le plaseaza, fara precizie, intre secolele XXX si XVIII i. d. Hr. Conform unor cercetari mai recente (care compara pozitia acestor piramide cu cea a stelelor din constelatia Orion), data ar putea fi impinsa chiar pana in mileniile 11-12 i. d. Hr.

Daca la alte piramide functia de necropola este relativ usor de dedus, la Piramida lui Kheops aceasta utilizare pare secundara. Nici asupra numelui celui care a comandat-o nu exista certitudini. Kheops este patronimul grecesc dat de istoricul Herodot faraonului Khufu, Hufu sau Skiufu. Vechea denumire a constructiei era Jekhet-Khufu, care se poate traduce prin «orizontul (sau mormantul) lui Khufu», ori prin «locul splendorii lui Khufu». Mai sigure sunt informatiile cu privire la dimensiunile originare: 232,85 m (sau 230,35 m) – latura bazei; 148,208 m (sau 146,59 m) – inaltimea; 51°51'14'' – unghiul de inclinare a fetelor. Astazi dimensiunile sunt mai mici, deoarece piramida a fost partial distrusa, mai intat de catre nimicnicia oamenilor, apoi de catre scurgerea vremii.

Piramida are o culoare galben-caramizie, fetele sunt brazdate de trepte, iar varful lipseste. La origine, suprafetele laterale erau netede si lucioase, placate cu piatra alba (calcar numulitic alb din vestitele cariere de la Mokattam si Turra). Perfect slefuite, placile de calcar straluceau puternic in lumina soarelui (unii cercetatori considera ca aceasta piramida era, de fapt, un templu al Zeului Ra – Zeul Soare). Din vechile placi care contribuiau la maretia de altadata a monumentului, doar trei se mai pot admira astazi. Ele au fost gasite si recimentate pe platforma de baza, de catre arhitectul H. Vyse, in anul 1873. In secolul al XIII-lea, cand scriitorul arab Abd al Latif viziteaza complexul de la El Giseh, Marea Piramida inca avea stralucitorul invelis exterior, a carui suprafata era acoperita de texte scrise cu hieroglife, «acele slove vechi – cum spunea Al Latif – a caror semnificatie nu se mai cunoaste». Si adauga: «Aceste scrieri sunt in numar asa de mare ca, daca am dori sa le copiem pe hartie, numai ceea ce se afla pe suprafata acestor doua piramide (Kheops si Khefren) ar umple peste 6.000 de pagini». Din pacate, pretioasele inscriptii au disparut o data cu blocurile slefuite de calcar, incepand din veacul al XIII-lea fiind distruse de arabi. Fara indoiala, pierderea inscriptiilor a impiedicat conoasterea a tot ceea ce astazi reprezinta misterele stravechilor piramide.

Tot arabii au fost primii care au patruns, dupa sute de ani, in interiorul Piramidei lui Kheops, in anul 820, sub domnia califului Al Mamun, urmasul lui Harun al Rasid. Din felul in care au inceput lucrarile, se poate afirma ca ei cunoasteau anumite secrete ale constructiei. Astfel, saparea culoarului de patrundere a inceput pe fata de nord a piramidei, in mijlocul bazei, la 8 m inaltime. Asa s-au descoperit coridoarele de acces (descendent, ascendent, orizontal si vertical), galeria cea mare, camera reginei, camera regelui, sarcofagul gol al faraonului. Asa s-a ajuns la piatra de la intratea originara, aflata putin mai spre est, altadata mobila, atunci intepenita de vreme.

Dupa secolul al XV-lea, interesul pentru piramide a scazut. Abia dupa 1750 oamenii de stiinta europeni manifesta o curiozitate creatoare, soldata cu investigatii la fata locului.

Paradoxal, o data cu patrunderea in Marea Piramida, in ciuda numeroaselor descoperiri si revelatii ale egiptologilor si ale altor cercetatori, misterele se amplifica. Se emit ipoteze noi, referitoare la existenta altor intrari, pe celelalte fete ale piramidei, a altor incaperi, ca si a unui canal de legatura cu Nilul, inca negasite.

Dar cele mai multe semne de intrebare sunt provocate de modul in care au fost construite piramidele, in general, si Marea Piramida, in special, ca si de scopul pentru care a fost realizata aceasta din urma. Fiindca toate calculele specialistilor conduc la concluzia ca vechii egipteni detineau vaste si exacte cunostinte de matematica - geometrie, algebra, trigonomie, de astronomie si de geologie. Ei cunosteau valoarea numerelor π si φ (numarul de aur), triunghiul si sectiunea de aur sau triunghiul lui Pitagora, deci cu mult timp inainte ca acesta sa se numeasca astfel si sa fie redescoperit de catre invatatul grec.

Orientarea Piramidei lui Kheops releva ca anticele unitati de masura egiptene erau raportate la raza polara a Pamantului si la meridianele terestre sau ca preotii savanti al vechiului Egipt stiau ca axa planetei noastre descrie pe bolta cereasca asa-numitul cerc de precesie. Pe baza masuratorilor si a calculelor efectuate asupra acestei piramide in zilele noastre, s-a ajuns la concluzia ca ea a fost conceputa ca un imens cadran solar si calendar terestru si astronomic, ce permitea determinarea anotimpurilor anului, a unor fenomene cosmice, ca si previziunea unor evenimente istorice cu mii de ani inainte de a se adeveri. Oamenii de rand, care lucrau in Delta Nilului, aflau cand trebuie sa inceapa semanatul, sau cand se revarsau si se retrageau apele fluviului, urmarind felul in care cadea umbra pe fetele piramidei scaldate in razele soarelui. Piramida indica exact echinoctiile si solstitiile. Totodata Marea Piramida s-a dovedit a fi un miraculos generator de campuri energetice, efectul de piramida fiind, deja, o realitate stapanita de catre oamenii de stiinta contemporani.

In Cartea egipteana a mortilor – o colectie inscriptii pe papirus, in limba copta – Marea Piramida este considerata o chintesenta de intelepciune, arta si stiinta, pentru a folosi celor din vremurile viitoare. Multe dintre studiile pe care le-a inspirat grandioasa constructie atesta acest lucru intarind afirmatia unui scriitor arab din veacul al XIII-lea. Pe Pamant toate lucrurile se tem de timp, dar timpul se teme de piramide.